Mădălin Ionescu, un tip prea inteligent pentru a avea îndoieli

în Arhivă
03
octombrie
6'
9

madalin_ionescu

În chestiuni dezbătute de când lumea, în preajma unor teme care au produs vagoane de cărți, niciuna cu pretenția de a fi epuizat subiectul, apar din când în când personaje care au doar certitudini. Proștii sadea! Veți spune că astfel de personaje nu trebuie luate în seamă. Că notorietatea nu poate ține loc de cultură, că punctele de rating nu pot masca pregătirea profesională precară a unor astfel de inși. Și totuși, uneori, când sar calul, ieșind din haznaua în care-și fac ceea ce ei numesc meserie pentru a ne ține lecții despre rolul lor și al nostru pe pământ, astfel de ipochimeni merită luați în seamă tocmai pentru a arăta că nu suntem deloc, într-o anumită chestiune, în locul potrivit. În locul în care ar trebui să ne aflăm. Merită să li se dea peste bot fie doar și pentru a-i trimite târâș în văgăunile de unde prind curaj să iasă, din când în când, crezându-se ceea ce nu sunt.

Subiectul de azi, probabil plictisitor pentru mulți dintre voi, este rolul presei. Despre care ne-a vorbit, cu emfaza unui vidanjor care se crede neurochirurg, domnul Mădălin Ionescu. Dacă nu ați auzit de dânsul înseamnă că vă raportați corect încă la ceea ce înseamnă presă. Felicitări! Deși apare la televizor, domnul Ionescu nu face presă. Ceea ce n-ar fi neaparat o problemă, nu? În zilele noastre și mai ales în acest spațiu sunt foarte mulți posesori de legitimație de presă care nu fac presă. În fotbalul din anii 90, antrenorii le spuneau jucătorilor, după un meci slab, că au purtat ilegal echipamentul de fotbalist, în ziua respectivă.
Problema cu domnul Mădălin Ionescu este că omul crede că nici presa, în general, nu trebuie să facă presă. Da, exact. Chiar asta ne spune domnul Ionescu, într-o declarație preluată de toată presa (altă chestiune anormală, să preiei așa ceva fără să sancționezi te face cumva complice), zilele trecute: ”Mesaj adresat ipocritilor si naivilor care semnează petiții online împotriva show-urilor TV de tip tabloid !… Oameni buni …tabloidul de succes este făcut de oameni foarte deștepți ! In toată lumea ! Este un gen de presa care atrage un public foarte larg ! Televiziunea nu a fost creată pentru a culturaliza sau pentru a educa ! Doar idioții nevindecabili cred asta ! Rolul ei, in cel mai bun caz, este sa binedispună si sa informeze!”

Cum vă spuneam, doar certitudini. Omul știe tot și e sigur de tot ce știe. E definiția prostului. Vorba lui Andrei Pleșu, când ești atât de sigur trebuie să verifici dacă nu cumva treci printr-o criză de prostie. Nu este cazul domnului Ionescu. Ok, ți-ai asumat că scormonești în rahat. Asta ți-a plăcut ție să faci în viață. Când a fost întrebat la școală ce vrea să se facă atunci când va fi mare, Ionescu n-a putut să răspundă, că era deja băgat cu capul în closet, căutând un subiect tare de povestit în pauză. De ce a fost inventată televiziunea? Păi, de ce a fost inventat radioul? De ce a fost inventat tiparul? De ce a apărut presa? Probabil dacă l-ai întreba de ce au apărut cărțile, domnul Mădălin Ionescu ar spune că erau necesare pentru a umple rafturile unor biblioteci. Dădeau prost așa, goale…

Revenind la presă, dacă nu te-ai și uitat pe cărțile din care ai făcut cornete când erai mic, răspunzi la întrebarea privind rolul presei cam ca domnul Ionescu. Ceva de genul: televiziunea s-a făcut să ne uităm la filme porno – nu că astea n-ar fi educative, ba sunt mult mai bune pentru populație decât ce face domnul Ionescu în televiziune! Care domn Ionescu nu știe că orice se dă la tv educă. Doar că și educația asta e de două feluri: bună și proastă.

Universul domnului Ionescu s-ar nărui dacă ”realizatorul” ar afla ce se întâmpla în Regatul Unit al Marii Britanii, prin anii 1875-1900. Temându-se de forța din ce în ce mai mare a maselor, de posibilitatea ca acestea să vrea să participe la conducerea cetății, puternicii zilei au decis că educarea publicului este singura armă împotriva barbarismului. Și soluția găsită a fost încurajarea presei, prin reducerea taxelor asociate acestei activități. Imediat, au apărut niște mădălinionești, care au pus bazele presei senzaționaliste. Redarea în acest stil a crimelor lui Jack Spintecătorul, în 1888, e cel mai elocvent exemplu, reținut de specialiști. De atunci și până astăzi, indiferent de invențiile care s-au făcut, de la radio la internet, funcțiile cele mai importante ale mass-media au rămas neschimbate. Ele sunt și astăzi, în ordine, informarea, educarea și distrarea publicului.
Da, există o dispută veche, despre care a scris, printre alții, John Stuart Mill, cu privire la rolul presei. Dacă aceasta trebuie doar să informeze și să educe sau doar să distreze publicul. Mill se referă la rolul politicii, întrebându-se dacă voința sau binele poporului trebuie să prevaleze (”the will of the people” sau ”the good of the people”).

E, așadar, o luptă între ”piață” și ”morală” care se duce de atunci. Infotainmentul, de pildă – un termen apărut prin 1980, pe care CNA refuză în continuare să-l acrediteze, susținând la modul cel mai stupid cu putință că o emisiune nu poate să informeze, să educe și să distreze publicul în același timp (Starea nației e un exemplu, CNA obligând TVR să încadreze emisiunea la divertisment) – e o soluție de compromis între piață și morală.

Nici măcar explozia noilor media nu a afectat funcțiile presei. Din păcate, i-a afectat poziția față de public, presa având tendința să devină, la nivel mondial, din câinele de pază al democrației, portavocea instituțiilor statului și a corporațiilor. Astfel, în numele unor lupte mai presus de orice (la unii e lupta împotriva terorismului, la alții e lupta împotriva corupției), statul a ajuns să folosească presa (acaparată în mare măsură de corporații) pentru a comite abuzuri inimaginabile la adresa drepturilor și libertăților cetățeanului. Dar asta e deja o altă discuție, pentru care domnul Ionescu are probabil o altă sentință inechivocă.


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Să penetreze educația sexuală în școli