Despre stradă și locul ei. Părerea mea

în Arhivă
09
noiembrie
5'
37

proteste_08.11Pentru că e foarte multă informație, venită din toate părțile, o să încerc să sintetizez în câteva fraze tot ce cred că e important, în legătură cu ceea ce se întâmplă acum și cu ceea ce eu cred că e o încercare de deturnare a dorinței oamenilor. Mă scoate din minți ideea asta, propovăduită de mulți, de prea mulți, din păcate, cu NECESITATEA implicării străzii în politică. Deci, părerea mea:

1. Strada trebuie să rămână stradă.

Trebuie să rămână în stradă. Acolo este locul ei. Când strada merge la Cotroceni și intră în Palat la discuții, strada intră în politică. Or, nu ăsta este rolul străzii, într-o democrație. Ține de manipulare ordinară să spui: ”am fost să ducem doleanțele străzii la Cotroceni”. Pe bune? Cum adică ați mers să duceți dorințele? Ele nu sunt evidente? Iohannis nu are televizor? E surd? Trebuie să-i deseneze cineva? Dorința străzii se strigă în stradă, nu la masă cu președintele.

2. Strada nu oferă soluții.

Nu e treaba străzii să ofere soluții. Strada pune presiune. La fel ca presa. Rolul străzii și al presei nu este să le spună politicienilor CUM să guverneze. Se presupune că știu cum. Strada și presa (aia care își permite) trebuie să le spună politicienilor că nu e bine. Atât! Să le dea la gioale! Nu să ofere soluții. Aia cu: ”spune-mi tu ce să fac, spune-mi ce vrei, și eu fac”, venită acum din partea politicienilor, de parcă ei sunt căzuți în cap, e o imbecilitate fără margini.
Nu vreau să îți spun ce să faci! Pentru că nu asta e treaba mea! Dacă vreau să fac, vin în locul tău, politicianule. Și fac politică. Dacă vreau să îți spun ce să faci și cum să faci, Iohannis, Ponta, Băsescu, vin eu, cetățean, în locul vostru! Strada vă spune simplu și direct: marș, sunteți niște jeguri corupte, așa nu se mai poate. Atât! Nu vă spune strada cum să faceți să nu mai fiți așa. Voi faceți, dacă credeți că puteți, dacă mai apucați, pentru că strada nu vă mai suportă.

3. Strada nu poate fi făcută responsabilă pentru ceea ce se întâmplă.

Niciun cetățean care a ieșit în stradă nu poate fi făcut responsabil pentru ceea ce trebuie să facă statul. Prin cooptarea străzii la consultări / discuții, strada devine cumva părtașă la ce se întâmplă. Și intră în politică. Și împarte și ea vina. Asta e manipularea cea mai grosolană, care se petrece zilele astea. Să punem scenă, să fie aduse microfoane, să iasă lideri din piață, care apoi să formeze partide și să conducă țara. NU! Asta înseamnă distrugerea străzii, distrugerea spiritului ei. Nu asta face strada. Am mai văzut filmul ăsta, în 90. Și uite ce clasă politică avem! În momentul când formează un partid, în momentul în care participă la actul de guvernare, cei care fac asta nu mai sunt strada. Iar strada, pentru o perioadă, dispare. Pentru că îi dispare nucleul dur. Or, tocmai asta vor băieții deștepți acum!

4. Strada e și cetățeanul neimplicat!

Cetățeanule, chiar dacă sună aiurea în momentele astea, în care cu toții ne simțim un pic responsabili, datori să facem ceva, să ne schimbăm pe noi, să-i schimbăm pe alții, să dăm o mână de ajutor, să știi că e DREPTUL TĂU să nu te intereseze. E dreptul tău să nu mergi la vot, e dreptul tău să nu vii în stradă, e dreptul tău să nu știi cine dracului e președinte, cine e prim-ministru, cine e primar. Pentru că asta înseamnă democrație. Și oricât de neimplicat ai fi, statul nu are voie să te omoare. Așadar, fiți cum vreți, implicați-vă cât vreți: mult sau deloc. Trebuie să dispară ideea asta că suntem, cumva, cu toții responsabili și că TREBUIE să ne implicăm. Că de-aia a ajuns țara așa, că nu ne implicăm. Și dacă nu ne implicăm noi, uite cine se implică! Nu trebuie nimic. Plătim taxe, impozite, respectăm legile. În schimb, statul trebuie să aibă grijă de noi. Statul nu are voie să ne omoare! Eu vreau o țară în care copiii mei să nu se gândească să se implice în politică, pentru a o duce bine.

5. Aș fi vrut să fie 5 puncte, să sune mai bine, mai frumos, mai rotund, dar lasă, că merge și și așa, nu? Înjurături, la secțiunea comentarii. Vă aștept.


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Învățăm din nou să mergem