Gaudeamus. Să ne bucurăm de înghesuială

în Cărţi
22
noiembrie
5'
12

gaudeamusHoț de buzunare. Asta ar fi fost, la această ediție a târgului Gaudeamus, singura ipostază în care aș fi ieșit în câștig. Sper ca niște hoți de buzunare chiar să fi dat lovitura. M-aș bucura pentru ei, chiar ar fi făcut un ban cinstit.
Am fost la târg sâmbătă, pe la prânz. Nu mi-a plăcut deloc. Dar deloc. Nu poți să te bucuri de cărți, de fapt, nu poți să te bucuri de nimic, când ești înghiontit din toate părțile, când pentru a intra în standul unei edituri, alta decât cele venite acolo de umplutură, să fie bogăție, trebuie să dai din coate, să aștepți minute în șir să se elibereze un loc, timp în care constați că încă foarte mulți cetățeni, chiar și într-un astfel de mediu, sunt certați cu apa și săpunul.

Am detestat cozile și înghesuiala de mic. Sculat, copil fiind, la patru dimineața, de bunicul meu, pentru a merge la coadă la lactate, la carne, la pâine, la orice, strivit de atâtea ori printre picioarele adulților, când coada aia blestemată devenea vie, zbătându-se să încapă pe ușa lată de niciun metru a magazinului, am o reacție fizică de respingere, în fața oricărei situații care presupune aglomerație. Nu stau la coadă nici măcar la dentist, unde am căutat ani întregi un cabinet care-și respectă programările. Pur și simplu plec, dacă trebuie să aștept undeva, într-o cameră în care sunt mai multe persoane decât consider eu că e normal. Nu o dată am lăsat la supermarket coșul plin, la casă, pentru că mi s-a părut prea mare coada la care trebuie să stau. Ai 40 de case, dintre care doar zece sunt deschise, iar oamenii stau la coadă? Nu meriți să las banii la tine!

Odată intrat, nu știam cum să ies mai repede din aglomerația tâmpită de la târgul Gaudeamus. Organizare atât de proastă rar mi-a fost dat să văd. Practic, era un haos total. Mizerie, hârtii aruncate peste tot, cărți călcate în picioare, oameni care vorbeau unii peste alții la niște stații improvizate, standurile cu lansări și invitați fiind prea apropiate între ele, mirosuri ca-n troleu, vara, și mare aglomerație. Cred că dacă ar fi venit un milion de oameni și ar fi vrut toți să intre în același timp, organizatorii n-ar fi avut nicio problemă, ar fi tăiat bilete și i-ar fi împins pe vizitatori înăuntru așa cum fac lucrătorii de la metrou în China, dacă ați văzut acele filmulețe amuzante pe net. Haideți, intrați, intrați, avansați, ce dacă nu mai aveți unde, ați vrut târg, luați târg!
Și nici măcar nu putea fi vorba de reduceri, să zici că s-ar justifica românește aglomerația demnă de o promoție de tigăi la un supermarket abia deschis. Adică, o carte redusă cu 20% la târg o găseai online la jumătate de preț, dacă nu chiar mai ieftin. O bătaie de joc, pur și simplu.

Târgurile astea trebuie regândite. E o prostie să mai faci târg de carte pentru vânzarea de carte, ceea ce practic cred că și-au propus cele mai multe edituri prezente acolo. Târgul de carte trebuie să fie cu totul altceva, acum, când prețurile cărților comandate pe net sunt mult mai avantajoase decât ce se poate oferi la un târg. De pildă, un prilej de a te întâlni cu scriitorii. Ce-a făcut Humanitas, unde se călcau oamenii în picioare să-i asculte pe greii editurii. Dar pentru asta e nevoie de spații adecvate, nu poți înghesui oameni la o lansare pe câțiva metri pătrați. Practic, dacă stăteai prea aproape, dar nu în primul rând, nu îi vedeai pe cei care vorbeu, dacă erai prea departe nu îi auzeai. Ca-n filmele cu proști!
Prea puține locuri în care să poți să stai să te odihnești. Erau standuri care aveau lansări, iar pentru public erau cel mult zece scaune. Practic, târgul a fost organizat să nu-ți permită să stai acolo prea mult. După o oră, te lua amețeala, nu mai puteai respira. Nu mai spun că persoanele cu dizabilități n-ar fi avut nicio șansă să se descurce în nebunia de acolo.
Dacă Gaudeamus ar fi fost un târg de manele, ar fi arătat aproape la fel. Doar că din boxe s-ar fi auzit nu comentariile scriitorilor, ci refrene despre cât de grea e viața și cât de răi sunt dușmanii.

Cred că un târg de carte despre bucuria de a citi, despre ce vrea publicul de la edituri, nu despre vânzările editurilor, ar avea un succes mult mai mare.


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Șșș, că se sperie macrostabilitatea!