Muzeul prostiei

în Arhivă
14
martie
2'
5


Cred că am ajuns la o concluzie: trăim într-o societate perfectă.
Da, noi, românii, serios, nu râdeți.
Orice mică modificare se aduce unei legi sau unei instituții, gata, se blochează tot.
A fost cazul cu Național Arena: pac, blocat totul.
E cazul cu ascultările de la SRI. Blocat.

Doar într-o societate perfectă se poate întâmpla asta. Adică totul e atât de bine construit, reglajele sunt atât de fine încât dacă schimbi ceva, oricât de mic, s-a terminat, nu mai merge nimic.
România, fraților, e ca o navetă spațială – e ceva perfect în construcția ei.

Dacă vrei să schimbi ceva nu o faci așa, te-apuci și schimbi… Nuuuu. Ce, ne batem joc? Nu, frate, că tulburi perfecțiunea asta de țară, distrugi echilibrele. Trebuie ras tot, doar așa se poate schimba ceva.

Vrei să dai drumul la Național Arena din nou? Stai, nu te grăbi, mai întâi trebuie să anulezi Constituția, să facei alegeri parlamentare, să pui alt președinte, să schimbi culorile steagului, să compui un alt imn național și așa, ușor-ușor, te apropii cu legile de Național Arena.
Asta înseamnă România bine făcută.
Te uiți la ea și nu ai ce să-i preproșezi, dacă scoți o cărămită cade toată.

Aia nu e o prostie cu “Lasă, mă, că merge și-așa”…
Nu, ideea e că DOAR așa merge. Dacă vrei să schimbi ceva, nu mai merge nimic.
Țară de-aia de mântuială, la care să tot schimbi legi până îți vine rău, poate să facă oricine, dar una de-asta ca a noastră, serios, artă.
Cred că ar trebui dusă într-un muzeu undeva.
Chiar, există Muzeul Prostiei?


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Pătraru, adjectiv. În TVR