Despre proști, politică, bani publici, fotbal și FC Petrolul

în Arhivă
27
august
11'
0

vlad_cristiÎn primul rând, despre proști. Eu sunt unul dintre ei.
Mi-am jurat că nu mă va mai interesa subiectul. Că nu mă voi mai amesteca, indiferent ce s-ar întâmpla. Că, după câte am pățit, din partea unor oameni mizerabili, trebuie să stau cât mai departe posibil de fenomen.
I-am spus-o altui prost, Tavi Grigore, când m-a sunat, acum vreo două luni, i-am spus-o lui Cristi Vlad (da, alt mare prost, pe care, din nefericire, eu l-am (re)băgat în rahatul ăsta cu Petrolul e al nostru, acum vreo zece ani), dar cel mai important este că mi-am promis-o mie și familiei mele.
Precum un dependent de droguri care a realizat brusc că poate pierde tot, am decis să nu mai am de-a face cu fenomenul. Pur și simplu. Nu am mai mers la stadion, nu m-au interesat rezultatele echipei, cine mai joacă acolo, cine mai e antrenor, cine mai conduce, a cui e echipa și în ce ligă se află. Pentru că Petrolul infractorilor nu putea fi Petrolul meu.
Și am reușit să rămân departe. Să mă vindec de Petrolul. Până zilele trecute, când Cristi Vlad (un prost mult, mult mai inconștient decât eram eu în 2006), a venit să-mi ceară sprijinul, un sfat și mi-a povestit ce se întâmplă.

Deși îmi păstrez promisiunea, adică să nu mai am de-a face vreodată direct cu treaba asta, am decis să-i ajut cu tot ce pot pe Cristi, pe Tavi și pe domnul Mircea Dridea, în demersul lor, de obținere a dreptului de folosință a numelui de FC Petrolul și de reformare a unui club pentru care tremură atâția oameni. Îi numesc aici, generic, ceilalți proști.

Se spune că trecutul ne ajută să înțelegem prezentul. Iată de ce e important să știm ce s-a întâmplat. Și să învățăm ce e de învățat, pentru a nu repeta greșelile.
În 2006, am avut ideea campaniei Petrolul e al nostru. Le-am povestit-o unor băieți extraordinari, care iubesc cu adevărat Petrolul și împreună ne-am apucat de treabă.
După zeci de mii de semnături strânse pe stradă, am reușit să punem suficientă presiune pe autoritățile locale, astfel încât acestea să se implice. De acolo, a început dezastrul. Da, privit la o distanță de zece ani, despre asta este vorba. Despre un dezastru ale cărui baze s-au pus acum zece ani. Explic, iar din aceste explicații seci vom afla cu toții, dacă vrem să vedem asta, și calea de urmat pentru ca visul să devină realitate. Iar Petrolul să nu mai fie mereu pedepsit și obligat să plece de la zero.
Așadar, în 2006, niște nebuni strâng semnături și forțează preluarea numelui de FC Petrolul, în patrimoniul Primăriei Ploiești. De ce? Pentru că aceasta era singura posibilitate ca marca FC Petrolul, cu tot ce presupune ea, să nu mai fie siluită de tot felul de băieți care au folosit și fotbalul pentru a strânge zeci de milioane de euro. E vorba de Liviu Luca și compania. Pentru a se reuși asta, s-a pus presiune prin crearea unei alte echipe, care să concureze formația pe care sindicaliștii puseseră ilegal mâna. Astfel, a fost găsită varianta marelui investitor Ioan Niculae. N-a mers ”iechipa” foarte mult, dar scopul înființării acesteia a fost atins: rămași fără bani, sindicaliștii evazioniști au vrut să pozeze în buni samariteni și au anunțat că vor ceda echipa Primăriei. Discuții peste discuții, interese care mai de care mai importante. S-a găsit o soluție și un manager a adus un investitor. Aș folosi ghilimele în dreptul amândurora, dar nu discutăm aici calitatea oamenilor, ci faptele.
Astfel, după ani buni în care nimeni n-a avut vreo problemă că din bugetul public se scurg sume imense către o societate pe acțiuni, aparținând unui tip cu destule dosare penale, cineva a decis că nu e în regulă. Că e chiar ilegal. Astfel, punerea în aplicare a unei hotărâri de Consiliu Local, votată în unanimitate, devine un abuz al unui primar. Știți ce-a urmat. S-a oprit robinetul cu bani publici și intrarea în faliment a fost doar o chestiune de timp. Asta s-a întâmplat, pe scurt, în ultimii zece ani.

Acum, clubul de fotbal FC Petrolul Ploiești nu mai există. Există, după zece ani, cu bune și cu rele, numele de FC Petrolul, culorile, sigla, palmaresul (îmbogățit cu acea Cupă a României) aparținând Primăriei Ploiești și mai există o asociație, FC Petrolul 52 Ploiești, care le aparține fostelor glorii ale acestui oraș. O asociație care și-a manifestat dorința să preia dreptul de folosință și să încerce să readucă Petrolul în zona de performanță. Sau măcar să nu lase Petrolul să moară și tot ar fi foarte mult.
N-o să apelez la limbajul de lemn și să spun ”să ducă Petrolul acolo unde îi este locul” pentru că, la ce s-a întâmplat cu acest club în ultimii zece ani, din păcate, locul Petrolului este acolo unde se află acum. Atât de mult s-a greșit strategia. Iar eu, repet, sunt unul dintre vinovați.
Așadar, ce-am învățat noi în zece ani?
Eu am învățat să stau departe de fotbal, dacă vreau să nu o iau razna. Dar cei care vor să-și prăjească creierii în continuare cu această idee nebună și atât de frumoasă, ar trebui să învețe următoarele:

1. Fotbalul de performanță se face fără politică

Petrolul a fost folosit, în 2008, pentru a i se face campanie lui Daniel Savu. În 2012, PDL a folosit Petrolul pentru ca Volosevici să păstreze Primăria.
Apoi, clubul a fost permanent obligat să asculte ”sugestii” venite pe linie politică. Știm cu toții ce oameni au fost angajați politic la Petrolul, de pildă.
Așadar, când depinde, oricât de puțin, de politică, ideea de performanță e anulată. Orice politician intrat pe poarta stadionului care poate determina schimbări în organigrama clubului este un pericol pentru performanță. Deci, cu cât mai departe de politică, cu atât mai bine.

2. Fotbalul de performanță trebuie făcut fără bani publici

Ce-am mai văzut noi în ăștia zece ani? Că oprirea robinetului de bani publici înseamnă falimentul clubului. De ce? Pentru că alimentarea cu bani din bugetul public anulează orice idee de performanță. În primul rând, performanța financiară. Da, ideea unui club de tradiție este frumoasă, dar în spatele acestui nume se află o firmă și niște acționari. Al căror scop nu este să dea lunar bani pentru fotbal, ci să facă profit. Iar profitul vine din performanța sportivă. Or, dacă banii vin din bugetul local, acești oameni vor căuta să-și ia partea din aceste sume, fără alte eforturi. Ceea ce s-a și întâmplat.
Oricât ar vrea unii să susțină altceva, adevărul e simplu: o comunitate are echipa de performanță pe care și-o poate permite. Dar nu din bani publici, așa cum este acea glumă proastă numită CSM Ploiești (care ar trebui să nu aibă legătură cu echipe de performanță, ci doar cu administrarea unor baze sportive și coordonarea unor secții pentru copii și juniori). E vorba de ce activitate poate susține economia locală și oamenii cu bani de aici. Banii publici n-au ce căuta la Petrolul! Și eu credeam că nu e așa, dar uite, realitatea ne-a pus la punct pe toți. Am văzut ce se întâmplă când intră banul public în acțiune: Curtea de Conturi, cheltuieli umflate, salarii enorme, resurse risipite, achiziții cretine, tot felul de constrângeri financiare și așa mai departe.
Dacă vrei să aduni în căciulă bani de la spectatori la finalul meciului pentru a plăti brigada de arbitri și berea băieților, atunci liga a patra este probabil locul pentru tine.
Sportul de performanță, în general, trebuie făcut fără bani publici. Am văzut ce a pățit alt mare prost, Cătălin Burlacu, la CSM. Păi, dacă nici asta nu e o lecție clară despre relația românească performanță – bani publici, atunci nu știu care mai este.

3. Sportul de performanță se face cu și PENTRU BANI!

Investitori precum Negoiță, Niculae sau Becali sunt dăunători fotbalului, pe termen lung. Implicarea lor e toxică, pentru că nu se pricep și pentru că se amestecă efectiv în fotbal, în deciziile fotbalistice. Sunt ca patronii de presă care se amestecă în zona editorială. Până la urmă, se ajunge la dezastru.
Astfel, o societate pe acțiuni care să administreze nu doar dragostea, ci și banii oamenilor care vor nu doar să sprijine fotbalul, ci să câștige din el (până la urmă, și prezența pe un stadion plin, de două ori pe lună, este un câștig enorm pentru cetățenii unui oraș altfel mort), în condițiile unui bun management, este cea mai bună soluție pentru performanță.

Așadar, pentru că bunul meu prieten Cristi Vlad mi-a cerut un sfat, îl spun public:

Pentru a reuși, Petrolul trebuie să nu depindă de politicieni și de politică, să nu aibă de-a face cu banul public și să se organizeze într-o societate pe acțiuni, la care să aibă acces toată lumea.

Acum, principalul obiectiv al celor angajați în salvarea Petrolului este să obțină de la Consiliul Local dreptul de folosință pentru marca FC Petrolul.
Apoi, fără niciun ban public implicat, să facă o societate pe acțiuni, la care oamenii care iubesc echipa asta, dar nu numai ei, să poată să participe financiar. Am spus nu numai ei, pentru că dacă nu e tratată ca o afacere, ceea ce este fotbalul în anul 2016, echipa asta n-are nicio șansă. Mai ales într-un oraș în care atunci când vrei să faci ceva bun, indiferent de domeniu, ți se dă în cap.
Apropo de asta, consilierii locali trebuie să accepte cedarea dreptului de folosință pentru această marcă clubului care se bucură de cea mai mare susținere din partea comunității. N-am auzit de o altă variantă până acum. Am aflat și prostia că marca trebuie evaluată. Asta e o inepție. Marca a fost băgată de ploieșteni, aproape cu forța, în patrimoniul local, iar dacă stă într-un sertar valoarea ei este zero.

După sfat, sprijinul pe care pot să-l dau.
N-aș fi spus asta, o fac doar pentru că sper ca și alții care își permit să facă la fel, cel puțin acum, cât acestor oameni le va fi foarte greu să găsească bani, nepurtând deocamdată palmaresul și sigla Petrolului.
Voi plăti, lunar, până la lămurirea situației juridice, salariile a doi juniori care joacă acum pentru FC Petrolul 52. Ceea ce se va întâmpla chiar de luna asta.
Nu e mult, nu e nici sănătos demersul meu, n-are legătură cu fotbalul de performanță, e doar un sprijin pe care înțeleg să-l dau bunului meu prieten Cristi Vlad, lui Tavi, domnului Dridea și unor copii pe care nici nu-i cunosc, dar care și-au dorit să joace la Petrolul. Sper să vă dea Dumnezeu inspirația necesară să luați cele mai bune decizii și să nu o apucați, din nou, pe un drum greșit, așa cum s-a tot întâmplat în ultimii zece ani. Baftă!

PS. Sâmbătă, 27 august, de la ora 19.00, voi fi pe stadion, cu fiul meu. Am achiziționat deja, de la casieria clubului, două abonamente pentru anul ăsta, la cel mai mare preț. Iar asta e o altă rugăminte pe care o am la toți cei care veți fi pe stadion astăzi. Cumpărați-vă abonamente! E valabil și pentru oamenii politici.
Pentru că #petrolulnumoare.

sursa foto: rpsu.blogspot.com.


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Victore, Traiane, deci nu!