Despre o altfel de sănătate

în Starea nației / Starea zilei
10
ianuarie
2'
0

Cred că îmbătrânim atunci când nu ne mai punem la îndoială convingerile.
Poate nu mă credeți, dar citesc toate comentariile pe care le primesc la materiale pe Facebook sau la ce postez pe blog…
Sunt unii, iar asta mă mâhnește, mă întristează cel mai mult, care caută în materiale o confirmare a ceea ce cred ei.
Aa, băi, băiatule, eu credeam că ești așa, dar văd că ai cotit-o spre nu știu ce…
Adică, vezi Doamne, până acum, când n-o cotisem, mergeam pe drumul corect, iar comentatorul știe drumul corect, evident.

Sau: Păcat, mă mai uit la 2-3 emisiuni și dup-aia gata, că te-ai dat cu nu știu cine…
Dacă aș sta “dat” cu ăilalți, cum probabbil că i s-a părut lui, atunci ar fi bine, ar fi “corect”, aș spune “adevărul”.

E unul dintre puținele lucruri care pe noi, ca oameni, pe fiecare în parte, ne țin în loc. Și-anume să cauți mereu lucruri care te confirmă, să cauți mereu oameni care te confirmă, să intri mereu în conjuncturi care te aprobă, care nu te clintesc cu un milimetru măcar din ceea ce ești și ceea ce crezi.
Să rămâi așa, în nemișcare, în neclintire – ca un sfinx care-și scrutează mândru, arogant, propriile convingeri: ”Ia, uite, bă, frumos, foarte frumos, bravo mie, ce tare sunt, ce bine gândesc, ceilalți – ce proști sunt, ce cumpărați, ce vânduți, ce vinovați!”

Mai exact: oamenii aceștia își caută mereu o galerie! Da, pentru că ei sunt oameni care devin suporterii unor idei. Ideile îi dețin pe ei, nu ei dețin ideile.
E o formă de posedare, până la urmă.

Nimic mai profitabil aș zice pentru sănătatea mentală, pentru tinerețea noastră, pentru relațiile cu ceilalți, decât să fim dispuși oricând să ne punem convingerile la bătaie, să jucăm deschis, cu ele pe masă, să le testăm continuu! Vă propun să facem cu toții asta.


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Am înnebunit, dar o ducem pe picioare