Participare și educație

în Starea nației / Starea zilei
20
februarie
3'
0

Avem prea multe revolte fără finalizare.
Asta nu e bine. Pentru că dincolo de uralele de bucurie și puseurile noastre de creativitate, se adună totuși o imensă frustrare. De ce?
Simplu, pentru că nimic nu se schimbă.
Gândiți-vă că aceste proteste au venit după o altă mare frustrare: PSD, PNL și toți ceilalți au avut ”un an tehnocrat” ca să se reformeze. Știm ce s-a întâmplat.

Dar să luăm cazul de față, da? PSD a dat înapoi. Dar atât. A dat înapoi cum dă o râmă care se lovește de un zid. Nu înțelege nimic.
Cum să vă spun: votul și protestele sunt moduri de participare la viața politică, sunt moduri de implicare.
Pare însă acum că e mult prea puțin.
Oo, da, e important ne-am regăsit în stradă, că am simțit această solidaritate de acțiune, dar iată că până la urmă nu e de ajuns.
Implicarea trebuie să meargă mai departe. Iar aici, am o veste proastă: există un singur fel de implicare rămasă: noi, eu, tu, el, ea, chiar să facem ceva… să ne asociem în diferite platforme, în partide, în inițiative nu știu de care și să îi concurăm pe acești băieți. Nu există în acest moment altă cale. Nu există alternativă serioasă.

Ce se întâmplă între timp? Se adună ură, ură și multă frustrare, astea merg la pachet. Pentru că nu-ți poți imagina acum o continuare fericită. Ce să faci, să stai lângă ei când dau legi? Să stai în fața Guvernului, ca să te vadă pe geam?
Opoziție nu există, iar puterea îți va arunca mereu în față: suntem legitimați de alegeri, hai, valea! Lăsați-ne să aducem bunăstare!

Iar dincolo de asta e România aceea care tot moare: 40% din copiii de 15 ani sunt analfabeți funcțional. Adică citesc, dar habar n-au ce citesc – nu pot înțelege despre ce e vorba acolo, nu pot folosi acele cunoștințe, nu le pot raporta la nimic.
Să vorbim din nou de spitale, de drumuri, de infrastructură, de… nu, ă?
Cum ziceam, frustrare, neputință, ură! Nu e bine.


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Am învins, lupta s-a mutat între noi