Declarație pe propria răspundere

în Starea nației / Starea zilei
08
martie
2'
0

Iată unde am ajuns de la acel Referendum din 2007 cu Parlamentul. Iată unde am ajuns după ce timp de 10 ani am fost conduși de un individ care a avut încontinuu nevoie să acuze pe cineva ca să se legitimeze pe sine. La individul Băsescu mă refer: s-a războit cu mogulii în timp ce oamenii lui stăpâneau trusturi de presă, s-a luptat cu “politicienii” și cu Parlamentul, deși el era politician și toți oamenii lui erau parlamentari.

Evident, nimic mai stupid și mai jenant pentru democrație decât acei oameni ai lui de-atunci: Băsescu dădea de pământ toată ziua cu parlamentul, iar slugile lui, care erau în Parlament, aplaudau și dădeau din coadă ca niște jigodii abuzate pe lângă un stăpân nemilos.
Acum, după atâția ani, s-a ajuns la o situație foarte ciudată… Se adoptă un fel de declarație prin care se reafirmă puterea și statutul Parlamentului. Dar pentru asta există legile, nu? Pentru asta există Constituția, nu?
Ce facem, dăm o declarație prin care spunem că ar fi bine să respectăm Constituția?… Pare că ne-am pierdut mințile.

Nu e de râs, întâmplarea asta vorbește despre deriva în care ne aflăm, despre confuzia în care trăim, despre nevoia de gesturi cumva ridicole, dar care își au totuși un sens pentru că noi trăim în ridicol de foarte mult timp și ne-am pierdut reperele.

Noi, cetățenii, vrem să avem putere, mai multă putere, dar, în același timp, vrem să punem în fiecare zi parlamentul la zid. Cam ciudat, nu? Cam fără sens, știu.
Vrem mai multă putere și în același timp luptăm cu toată forța împotriva parlamentului. Atunci cine să ne reprezinte?… ANAF-ul, gardienii publici? Ah, stați că știu, mi-au sulfat niște ”jurnaliști” care lucrează pentru instituțiile de forță ale statului: procurorii, nu?


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Acum trebuie să reparăm și Uniunea Europeană