Despre mine

Dragoş Pătraru şi Iustinian

Pe lume din 1977, 1 noiembrie
Căsătorit cu Monica, dragostea mea, din 1999.
Doi copii, Andreea, 13 ani, și Robert, 8 ani.
Jurnalist de provincie, de 18 ani.

Am început scriind la ziarul Prahova, unde am ajuns când nu împlinisem 18 ani, intrasem la Facultatea de jurnalism și aveam mare nevoie de bani. Am plecat de acolo după doar câteva luni (deh, bani puțini, cenzură mare), primind propunerea amicului Decebal Eremia de a modera o emisiune de sport, la radio Contact. Am stat aproape patru ani la Contact, mediul perfect pentru un tâmpit ca mine. Adică, nimeni nu mi-a zis acolo vreodată ce să spun pe post. Și am făcut totul, de la matinal (cu buna mea prietenă Alina Ionescu), până la știri și toate emisiunile electorale din campania electorală din 2000, când singura obligație a fost să-l chem de două ori, nu doar o singură dată, pe candidatul PNL, Ioan Dobrescu (ordin de la șeful de atunci, Tăriceanu).  Când crești într-un asemenea mediu, e greu să te mai schimbi. Îi mulțumesc pentru asta lui Sorin Teodorescu, directorul stației din Ploiești.

In 2000, în luna când a devenit evident că treaba nu mai mergea la Contact, iar stațiile locale fuseseră propuse pentru a fi închise, am plecat și mi-am făcut propriul ziar de sport, Fair Play de Prahova, împreună cu Radu Baicu (vărul și cel mai bun prieten al meu) și alți nebuni, unii dintre ei și acum alături de mine.
În 2003, după ce Florin Bercea (în calitate de finanțator) a început să aibă pretenții de control editorial asupra publicației, am înființat săptămânalul altPHel, dar și o firmă, pentru a nu mai avea probleme cu tot felul de cretini. Desigur, până să ajungem la nivelul de azi, am dat-o în bară serios, având luni întregi în care am făcut, practic, muncă patriotică, moștenind o datorie imensă pentru puterile noastre de la amicii Luca și Bercea.

Din toamna lui 2008, am preluat managementul postului de televiziune Prahova TV, pe care l-am asigurat alături de toți oamenii de la altPHel, până în 2012. Practic, asta ne-a salvat, cele două joburi oferindu-ne venituri decente, din care poți să trăiești fără să-ți cauți toată ziua de muncă. Dintr-o stație locală în care nu se știa nici la ce oră intră știrile, Prahova TV a ajuns pe locul al doilea în țară în topul stațiilor locale, după Neptun TV, în 2011, potrivit datelor furnizate de Consiliul Național al Audiovizualului.

În timpul ăsta, mi-am continuat studiile, terminând și Comunicare și Relații Publice la Facultatea de Litere, din cadrul Universității București. Încă un pas spre cariera de profesor pe care vreau să o urmez după ce termin de învățat totul despre media și comunicare. Dacă prind o carte care să-mi placă poate-mi pun o semnătură pe ea și mă fac și cu un doctorat. 🙂
Din 2012, de la înființare, m-am alăturat echipei România TV. În ianuarie 2013, am propus conducerii postului emisiunea Starea nației, realizând un pilot. Din 15 februarie, emisiunea a intrat pe post, cu excelenta Letiția Bădescu producător. Ratingurile au fost în permanentă creștere, astfel că au început să apară ofertele. Împreună cu echipa mea senzațională, am discutat multe, am acceptat una singură. De la 1 septembrie 2014, emisiunea Starea nației s-a mutat la TVR. Indiferent de situație, nu cred că se poate refuza televiziunea națională. Chiar dacă, la momentul venirii echipei mele la TVR (Patrick Andre de Hillerin, Mihai Radu, Raluca Damian, Mirela Oprea, Răzvan Anghelescu, Gabi Drogeanu, plus cameramanul Radu Niculescu, doi vrăjitori de montaj, nu editori – Mădălin Gioancă și Dragoș Vâță), ridicarea ratingurlui orei 23.00, de la un mare 0,3, părea o misiune imposibilă, am reușit mult mai mult de-atât, în nici o lună. Găsiți amănunte despre această mutare aici și aici. Plus pagina de Facebook a emisiunii, aici.

La Ploiești, publicația altPHel se încăpățânează să nu închidă ediția tipărită, chiar dacă sunt luni când trebuie să susțin cheltuielile din propriul buzunar. E nebunia mea, de care are grijă un prieten cum puțini există, Ciprian Bocioacă.
Povestea continuă…
(făcând update la acest articol, mi s-a pus un nod în gât când a trebuit să înlocuiesc vârstele copiilor, de la 9 și 4 ani, la 13 și 8. STOP growing so fast, you little monsters!)