Mesaj pentru așa-zișii iubitori de animale: nu mai urlați ca descreierații, apucați-vă de treabă!

în Arhivă
22
noiembrie
3'
20

Azi, a fost adoptată, în sfârșit, legea care le privește pe animalele fără stăpân. Soarta acestora va fi de acum în mâinile autorităților locale, care, în baza unui referendum, vor decide ce se va întâmpla cu ele. Consiliile locale pot decide în favoarea oricărei variante, de la sterilizare și întoarcerea maidanezilor în stradă, plasarea în adăposturi special amenajate și ajungând până la eutanasiere, în cazul în care nimeni nu dorește să-i adopte. Toți primarii trebuie să-și facă bine calculele asupra oportunității soluției pe care o propun și să o prezinte public. Simplu, clar, civilizat.
Din momentul în care s-a votat legea, niște descreierați care se dau drept iubitori înfocați ai animalelor fără stăpân au început un spectacol sinistru, pe toate canalele de televiziune. ”Este o crimă”, asta e ideea acestor ipochimeni.
Înainte de a le spune acestor oameni ce trebuie să facă, în loc să își smulgă părul prin cap pe la televizor, fac precizarea că, de mic copil, am crescut cu animale în casă (la etajul al zecelea al unui bloc de pe Republicii). Am avut, în același timp, iepuri și porumbei, pe care-i creșteam pe balcon, broască țestoasă, hamsteri, papagali (și câte 10), pești (câteva acvarii) și, desigur, câine. Când tata, pentru a ne asigura și câte o masă cu carne, sacrifica câte o turturică, plângeam trei zile. După ce boxerița mi-a murit, acum câțiva ani, mi-am luat un saint-bernard, care are acum peste 80 de kilograme. Tolerez în curte (m-am mutat, între timp, de la bloc) inclusiv cele două pisici ale lui Baicu, iar când mă îmbăt, chiar le iau în brațe și le mângâi, deși nu pot să le sufăr. Nu cred că aș putea să fac rău unui animal, poate de-aia nu am fost niciodată atacat de un câine. Dar aici nu este vorba de dragostea față de animale. Aș contribui fericit la o asociație de protecție a animalelor fără stăpân, care și-ar face într-adevăr datoria. Dar nimeni nu a venit să-mi ceară bani pentru așa ceva. Știți de ce? Pentru că iubitorii de animale din România constituie o specie care ar trebui, în opinia mea, eutanasiată. Cei mai mulți dintre oamenii ăștia, foarte agresivi altfel, nu fac nimic pentru animale. Adică, în loc să se organizeze, să constituie asociații, să concesioneze teren de la Primărie, să facă rost de fonduri, să alerge pentru ele și să le ofere adăpost și hrană câinilor fără stăpân, ei umblă prin oraș cu crochete în buzunar și îi hrănesc pe maidanezi, pe care-i cresc la scara blocului. Iar când, adunați în haite, acești câini omoară oameni (au fost atâtea cazuri, unul era suficient, cred eu, pentru apariția acestei legi) iubitorii de animale au un răspuns pregătit, ca la accidentele rutiere: mortul e de vină, sigur a făcut el ceva să le supere pe bietele animale. Marș, mă!
Voi vota cu ambele mâini pentru eutanasierea câinilor fără stăpân. Ba, sunt gata să mă ofer voluntar pentru strângerea animalelor de pe stradă. Doar așa vom afla dacă militanții ăștia de doi lei iubesc animalele sau doar vor să apară la televizor. Eu merg pe a doua variantă!

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterEmail this to someone

ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Salariul nesimțit al lui Răchită, din bani publici: 10.000 de euro, lunar!