O întrebare de sezon: de ce nu roiesc procurorii în jurul acordării creditelor în franci elvețieni?

în Arhivă
24
ianuarie
5'
8

Nu mă pricep la economie. Și, am mai scris-o, nu am acum un credit în franci elvețieni doar pentru că la momentul respectiv, 2006, banca mi-a respins dosarul. Pur și simplu, mi s-a spus că nu mă calific. Nu știu cum alții, cu venituri mai mici, s-au calificat, dar nu mai contează. Eu la momentul respectiv am mirosit că doamna care mi-a făcut dosarul vrea și ea o șpagă. Nu i-am dat. Am reușit apoi să fac un credit în euro, în același an. Fac aici o paranteză, pentru a spune că mă amuză haterii de meserie, în general oameni care nu au credite, care nu au riscat nimic în viața lor pentru a-și cumpăra sau pentru a-și face o casă, dar comentează situația creată acum și îi condamnă pe cei care au contractat credite în franci elvețieni. Am urmărit reacțiile importante, comentariile specialiștilor și ale așa-zișilor specialiști în economie. Pentru că, având o firmă de ani buni și plătind taxe la stat, pot spune că am început să înțeleg cât de cât economia, oricum mai mult decât niște băieți care nu au tăiat o factură în viața lor și nu au plătit un salariu, dar ne dau lecții de economie la televizor.

Bref, am înțeles mai bine situația creditelor în franci elvețieni de la un foarte bun prieten. În anul 2008, Claudiu avea, împreună cu soția, venituri lunare de 3500 de euro. A vrut credit pentru casă. Nicio bancă, atenție (deci, cu doar doi ani mai târziu decât data la care eu am luat credit de 55.000 de euro în euro), nu i-a acordat creditul. În lei, putea obține o sumă pe care o făcea din salariu în 6 luni, în euro nimeni nu i-a dat atunci mai mult de 25.000. Singurul credit care i-a fost aprobat a fost cel în franci elvețieni, unde putea să ia echivalentul a 270.000 de euro!!! A luat cât a avut nevoie, având o rată de o mie de euro, la momentul respectiv. Nici o treime din venituri, așadar. Asta apropo de cei cu venituri de o mie de euro și rată de 950 de euro, cum sunt foarte mulți dintre cei care au credite în franci elvețieni, credite care eu nu înțeleg cum au fost acordate.
Asta nu se spune, de fapt:
1. Că cei mai mulți dintre oamenii care au luat credite în franci elvețieni nu au făcut-o pentru a-și lua mașini de lux și vacanțe, ci pentru a-și lua/ construi o locuință. Chestiune pentru care nu trebuie blamați, ba trebuie felicitați. Economia nu există fără creditare. Cel care susține că trebuie să strângi bani pentru a-ți cumpăra ceva nu s-a adaptat încă vremurilor, ca să fiu elegant.
2. Și, mai important, că cei mai mulți dintre oamenii care au luat credite în franci elvețieni NU AU AVUT altă opțiune. Sumele pe care le puteau lua în lei, dolari sau euro erau foarte mici.

S-a întrebat cineva de ce? Nu are BNR nicio vină? Adică, faptul că niște oameni au fost deloc subtil dirijați să încheie credite într-o anumită monedă este o chestiune corectă? Manipularea asta a unor oameni, făcută cu buna știință a instituțiilor statului român, nu e cumva de competența procurorilor? Este, sigur că este. Eu, unul, fără să am probe, miros aici niște șpăgi mult mai babane decât în cazul Microsoft. Cu diferența că ele n-au fost date din bani publici, ci din banii oamenilor. Un fel de FNI, la care oamenii au primit banii înainte, iar acum cotizează de câteva ori mai mult decât fusese înțelegerea inițială. Or, pentru FNI, o chestie mult mai la vedere decât treaba asta cu creditele, Vântu și oamenii lui au făcut pușcărie.
În fine, ciudat este că oamenii care au luat astfel de credite sunt atât de prost organizați și latră aiurea, fac mitinguri inutile, în loc să depună plângeri penale împotriva ofițerilor de credite, a băncilor, a BNR, a Consiliului Concurenței, care s-a făcut că nu vede, a Oficiului pentru Protecția Consumatorului, în fine, a tuturor celor care, prin activitatea lor, erau obligați să semnaleze anomaliile din sistemul de credite. O sută de mii de plângeri penale pe numele unei bănci și pe numele BNR regulează un pic socotelile băieților.

Să fi fost procuror, aș fi făcut un dosar frumos acum. Pentru că e atât de ușor de demonstrat cu acte frăția dintre BNR și bănci la acea dată… Dar n-ai cu cine, dacă nu există interceptări telefonice, din ce dracului să faci un dosar? Să te-apuci să gândești? Să faci scheme, legături, investigații serioase, cu experți în economie? Lasă, mai bine cu servite de la servicii… 🙂


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Deci, ce glume avem voie să facem de-acum încolo?

  • pentru emilian
    Problema rezida in faptul ca normele BNR(firma aia ce scrie articole si da sfaturi) au fost subit relaxate, in special pt CHF. Ce e mai frumos, este ca multe din aceste credite includ plata lunara a unor comisioane de risc si asigurari, care se pare ca sunt valabile doar daca banca are de pierdut.
    Faza cu OPC-specialist in tehnica creditarii si BNR- avocat e alta magarie.

  • Pai si care ar fi solutia ? Sa plateasca tot romanul din impozite diferenta la aceste credite ? Sau sa fie obligate bancile sa ramana la cursul din momentul creditarii ? Ambele solutii deschid o cutie a Pandorei, asa ca nu stiu ce se poate face….
    Pana la urma , BNR , chiar daca poate a gresit , a prevenit macar prin declaratii sa se evite creditarea in valuta. Apoi…

    • ar trebui sa plateasca si statul[tot romanul],cum in anii 90 o groaza de oameni au cumparat apartamente cu 2 salarii bune asa sa suporte si acum acele persoane o parte din datoriile acestor oameni.
      atunci a fost bine???

  • De ce apara cu atata indarjire BNR interesele bancilor comerciale ? Daca toate creditele in CHF reprezinta cca.4.5% din totalul creditelor,care este probabilitatea ca bancile respective sa intre in faliment ? Care a fost profitul bancilor cu credite in CHF din 2006 si pana in prezent? De ce crede dl.Isarescu ca un client trebuie sa isi asume un contract cu clauze abuzive desi instantele de judecata au stabilit nelegalitatea lor ? De ce alte guverne isi apara cetatenii cu redite in CHF iar Ponta trimite scrisori catre FMI prin care se obliga sa nu se adopte legislatia care proteja oamenii,cat de cat,ba ,mai mult se obliga sa amane judecarea proceselor colective ? Scrisoarea catre FMI este semnata de Ponta in calitate de sef al executivului iar Parlamentul este legislativul! Trebuia sa semneze in calitate de presedinte de partid nu de premierconform principiului separatiei puterilor in stat iar cu situatia proceselor colective este si mai grav !!! Si nu uitati ca Ponta o sa plece dar Isarescu ramane si nu misca nimeni in fata lui ! Sa nu uit; kaiserul Iohannis s-a intalnit cu Isarescu dar tace si tace si iar tace…!!!

  • Cine a riscat sa-si asume riscul.Au analizat temeinic innainte sa „semneze” pe zeci de ani sume mari de bani ?! S-au informat in ce „rahat”se baga!!.Si acum ce vreti ?!! Sa plateasca cine ?! Fraierii ce platesc taxe?! Au fost creditati iar CREDITORUL risca(probabil 85%) cel mai mult , nu cel ce imprumuta .Aceasta decizie, TAMPITA , sa imprumuti pe zeci de ani intr-o moneda in care nu faci venit le apartine.Primul care este „ras” in acest pariu este cel ce imprumuta , apoi cel ce crediteaza.
    Vroiam se cumpar ceva teren.Preturi umflate (demografia si veiturile populatiei nu justificau sumele cerute).Sa ceri pe teren agricol ,BAGAT intravilan, sume cu care in Ungaria cumparai loturi cu apa/canal/electricitate/asfalt insemana ca ai tupeu.Sa dai , insemana ca esti prost(informat)…..”Nu este prost ala care cere ci ala care da”
    PS:Tarziu si anonim…..pe proprietatea ta (blog), intr-un spatiu devenit „public” (statul nu poate lasa ‘netul necontrolat)…parerea mea 🙂

    • dar cand statul intervine pentru a salva bancile din bani cui se face?nu din bani tai, ai mei, ai nostri.
      Oamenii astia au fost mintiti, nu toti sunt atat de inteligenti dpdv economic-financiar ca si dvs.
      Apropo de ce trebuie sa existe protectie doar pentru sist bancar, de ce sa nu protejam si pe cei ce au luat credite

  • >