Cum arată lumea ta? E lumea în care vrei să trăiești?

în Cărţi
30
aprilie
4'
6

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Malcolm Gladwell povestește în Outliners (tradusă la noi Excepționalii, la Publica) despre misterul din Roseto. Pe scurt, deși vă recomand să citiți cartea, are doar astfel de povești, excepționale, lucrurile stau așa. Pe la 1880, paesanii dintr-o localitate numită Roseto, situată în Foggia, la poalele Apeninilor, aud de tărâmul oportunităților, de dincolo de ocean. Și cum treaba nu mergea deloc bine la minele din marmură din zonă, 11 oameni – 10 zece bărbați și un copil – decid să plece la New York. Rând pe rând, țăranii din Roseto vin în America, abandonând total satul lor de origine. Doar în 1894, 1200 de italieni au solicitat pașapoarte. Deci, plecau ăștia la muncă în străinătate mai rău ca românii noștri după 89.
Oamenii s-au stabilit în Pennsylvania, lângă orașul Bangor. Și-au făcut biserică, pe care au numit-o Our Lady of Mount Carmel și localitatea a prins viață. De-a lungul străzii principale, botezată Garibaldi, au început să apară case, dar și o școală, o mânăstire, un cimitir. Denumit inițial Mica Italie, orașul a căpătat apoi numele de Roseto, iar la începutul secolului trecut nu se vorbea acolo decât italiană.
Și asta ar fi rămas povestea dacă un medic din zonă, Stewart Wolf, nu ar fi observat că foarte rar existau în Roseto oameni până în 65 de ani care să aibă probleme cardiace. De ce oare, s-a întrebat medicul. Și s-a pus pe cercetare. Și-a luat niște studenți, a început să facă analize, iar concluziile au fost incredibile. Starea bună de sănătate a oamenilor din Roseto nu se lega în niciun fel de calitatea aerului, de alimentație, de o viață fără vicii. Ba, studiile au stabilit că din contră. Mulți dintre locuitori se luptau cu obezitatea, și mai mulți erau fumători înrăiți. Să fie o chestie genetică, s-a întrebat medicul. Și apoi a cercetat. Nț, nici asta nu era. A fost chemat în ajutor un sociolog, studenții care făceau studiile au mers din casă în casă, au stat de vorbă cu oamenii.
Secretul oamenilor din Roseto era simplu. Era chiar Roseto. Erau sănătoși datorită lumii pe care o creaseră pentru ei, o lume în care se simțeau foarte bine. Vă dați seama, să prezinți la o conferință medicală despre ”beneficiile magice ale oamenilor care se opreau pe stradă pentru a sta de vorbă și serveau masa împreună cu trei generații, în familie”? Cine s-ar fi gândit atunci la sănătate din perspectiva comunității?

Așadar, spune Gladwell:

valorile lumii în care locuim și oamenii cu care ne înconjurăm au un efect profund asupra ființei care devenim.

Și-acum, vă întreb: v-ați gândit cum arată lumea voastră? Lumea pe care v-ați creat-o? Cum sunt oamenii care vă sunt alături? Sunteți mulțumiți de voi, sunteți mulțumiți de ei? Vă place lumea voastră? Nu cea de pe Facebook, cea reală. E o lume care aduce măcar puțin cu ceea ce se petrecea în Roseto, în 1950? Sau e o lume mai apropiată de Oana Zăvoranu și Mărioara moartă?
Să ne gândim, zic, până nu e prea târziu. Cât mai e timp să ne facem o lume a noastră, un mic Roseto, de care să fim mulțumiți și cu care să fim profund împăcați. Și dacă fiecare reușește să facă asta la scară mică, la el în familie, în cercul lui de prieteni apropiați, poate că ai noștri copii vor putea trăi într-o lume mai bună. Ce spuneți?

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on WhatsappEmail this to someone

ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Despre încredere