Adio, Sârbule!

în Sport
30
mai
5'
10

dadoAcum câteva luni, mă sună Ionuț Georgescu. O să moară Dado, îmi spune, sec, omul ăsta a cărui copilărie se confundă cu tinerețea mea și a cărui maturizare se leagă exclusiv de cea mai bună echipă de baschet din România, din toate timpurile. Cum adică o să moară, întreb, tâmp, incapabil să procesez mesajul propoziției. Da, are cancer, e-n ultima fază, a ignorat starea de rău și durerile vreo doi ani, iar acum a fost în Serbia să-și facă niște analize și nu mai e nimic de făcut. Pe loc, îmi vine în minte faza de la moartea lui Toni Alexe, când stătusem până dimineața cu Dado, cu Burlacu, să petrecem după o victorie importantă. Toni plecase mai devreme, acasă, la soție și la fetiță. N-a mai ajuns, iar noi am aflat cu toții, stupefiați, dimineața, de accident.

Azi-dimineață, Arnautovic a murit. Cumplit e că și-a petrecut ultimele trei luni din viață știind că va muri. Pregătindu-se pentru asta, dacă e posibil așa ceva. Dintre toate cantonamentele prin care și-a petrecut viața, ăsta a fost cumplit. Deși baschetul l-a ajutat să scape de un război pe care l-a urât, sunt sigur că Dado ar fi preferat să alerge din nou pe câmpul de luptă, cu gloanțele șuierându-i pe la urechi. Dar să nu moară așa, într-o luptă în care el nu putea riposta. O fată frumoasă și un băiețel care a petrecut prea puțin timp alături de tatăl său, dar care-i seamănă leit, aveau încă mare nevoie de el.

Unii dintre prieteni au apucat să-și ia la revedere de la Sârb, cum i se spunea când era jucător, alții, printre care mă număr și eu, nu. Am scris un text acum vreo două luni, dar l-am șters, sperând că mai sunt șanse. Încă se încerca la medici, cu rezultatele analizelor. Dado era pentru mine definiția sârbului. Bun la ceea ce făcea, având metodă, principii clare pe care le urma chiar și când era evident că nu avea dreptate, mândru, orgolios, dar dornic mereu de a se perfecționa, de a evolua, de a asculta și de a-i învăța pe alții, iute la mânie, dar cu un suflet extraordinar, petrecăreț neîntrecut, dar foarte serios cu munca lui.
Dado a fost cu noi și noi am fost cu el în toate momentele importante ale echipei noastre de baschet. Al cărei al unsprezecelea titlu – probabil și ultimul, pentru că performanța sportivă se pedepsește, mai nou, în România – a trecut aproape neobservat chiar pentru unii dintre noi, care am pus în această echipă nu doar pasiune, ci și toată priceperea noastră, pentru un singur obiectiv: victoria. Și înainte să pierdem cu Fenerbahce la 60 de puncte, toată lumea s-a gândit doar la victorie. Cine a fost alături de baschet, la Ploiești, știe asta. Știe că dorința de victorie a fost mai mare decât orice. Am petrecut alături de Dado multe zile, seri, nopți. Ne fascinau pe toți cei care-l ascultam poveștile lui de arme, aventurile sale. Dar mai ales, era starea de bine pe care ți-o dădea acest munte de om. Mă uitam prin arhivă, căutând poze și clipuri, și-am realizat că am făcut zeci de emisiuni cu el. Uitându-mă peste ele, realizez încă o dată ce om senzațional a fost Dado. Poate voi avea timp să fac un scurt montaj, în această vacanță. La fel cum sper să pot să vă ofer câteva dintre poveștile lui Dado, nescrise încă.

Deși a contribuit decisiv la acest titlu, Dado nu l-a mai trăit de pe bancă. A apucat doar să zâmbească, probabil, șmecherește, complice, cum o făcea el, din cele mai puțin de 60 de kilograme rămase din muntele de om sub tălpile căruia, acum 12 ani, vechiul parchet de la Olimpia scârțâia din toate încheieturile, la aterizarea după o aruncare de la distanță, care întorsese plasa. Fâș!
Adio, dragă Dado!
Ai fost mai ploieștean decât mulți dintre cei născuți și crescuți aici!

A, Sârbule! Nu te-apuca, acum, așa cum văd că te sfătuiesc mulți, să antrenezi vreo echipă de îngeri. Mai lasă baschetul, pasiunea pentru acest sport căruia i te-ai oferit cu totul te-a omorât! Te-așteaptă Toni la o bere, să râdeți zgomotos de vremurile excelente pe care le-ați petrecut împreună. Chiar dacă prea târziu, eu îți mulțumesc pentru momentele minunate pe care mi le-ai oferit, în ultimii 12 ani.


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Fără educație, justiția nu face doi bani

  • Foarte frumos ai scris acest articol si foarte adevarate sunt aceste cuvinte pentru cei care i-au trait povestea in Olimpia. Dumnezeu sa-l odihneasca!

  • Nu te vom uita niciodată DADO și acolo unde ai ajuns să știi că toți te-am respectat ptr OMUL care ai fost DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA IN PACE

  • Odata Dado ne -a povestit la o bere dupa yn meci ca in plimbarile lui cu baietii prin tara au oprit la un restaurant sa manance undeva prin jud Covasna si ospatarul lw-a adus uneniul in maghhiara si tot in maghiara le-a cerut comanda.Dado l-a certat si a vrut sa ii vorbeasca romaneste pentru ca „suntem in Romania asta e tara voastra si trebuie sa vorbest romaneste” .Pentru mine povestea lui a fost o lectie.Trebuie sa vina un Om un Sarb cum ii spunea lumea sa ne dea o lectie.Acesta era Dado omul mare plin de viata care spunea povesti frumoase care isi adora mama care facea prajituri si pe care o pome nea mereu in povestile lui si pe sora lui pe care era gelos cand erau copii si mandru ne arata poze cu fetita lui…si nu pot sa cred ca dupa 3 luni nu mai este printre noi .Sper din tot suflwtul ca si-a gasit linistea si e alaturi de Dumnezeu si nw vegheaza de acolo.Drum bun om bun

    • Dumnezeu sa-l odihneasca, iar familiei lui sa-i dea putere sa mearga inainte! E o veste cumplit de trista. Ca suporter clujean, am fost de multe ori de cealalta parte a baricadei sportive, suferind si bucurandu-ne in momente diferite. Ca Asesoftul, prin conducerea echipei (si metodele „extrasportive” specifice) are o imagine mai degraba proasta printre majoritatea iubitorilor de baschet de la noi cred ca nu poate fi ascuns. Insa cu atat mai mult trebuie subliniat ca in ciuda imaginii negative a Asesoftului, Arnautovic a fost mereu respectat pentru profesionalismul lui.

      Pentru Dana Simionescu: exemplul cu episodul din Covasna e foarte prost. Spatiul iugoslav e ultimul loc de la care trebuie sa luam noi lectii in ceea ce priveste convietuirea interetnica. Incapatanarea prosteasca de a-i obliga pe altii sa renunte la ceea ce sunt a dus la razboi si ura. De-aia s-a spart Iugoslavia si de-aia s-a spart si Austro-Ungaria (si bine ca s-a spart)! Sa nu repetam aceleasi greseli si sa fim noi mai buni! Intoleranta duce la tragedie!

  • D-zeu sa-l ierte. Veste a picat peste mine ca un fulger. In decembrie am vorbit cu el la o bere la julia in spate si ii povesteam ca mi-as dori sa plec din tara si ca nu prea stiu incotro,dupa cateva min a inceput sa-mi dea cateva sfaturi,pe care le urmez si acum…in belgia! In martie,la inceput l-am sunat sa-i spun ca am reusi, sunt ce mi-am propus,stward pe avion! M-a felicitat…si mi-a spus cand vin acasa sa-l sun:(((((( din pacate,la sfarsitu lunii asteia ajung acasa:((((( Dado,pentru mine ai fost un frate mai mare…iti multumesc pentru tot ce ai facut pt mine! Fie ca Dumnezeu sa aibe grija si de tine…pt noi ai fost,esti si ramai un WORLD WIDE CHAMPION !!!!

  • Domnule DragosPatraru

    Eu de unde va urmaresc emisiunea seara de seara sunt foarte incintata de aceste emisiuni.
    Nu vreau sa jignesc nici sa supar pe cineva dar cu amar in suflet o spun ca ce faceti pentru a fii posibil o schimbare in ROMANIA este cam asa- o picatura intr-un Occean.
    DE CE? spun asta ? pentru ca sunt asa de incurcate lucrurile la dvs,
    .in tara -ceva mai incurcate decit caile Domnului.
    Totul ne face sa mai si ridem dar e foarte trist,cine vrea sa inteleaga. Eu va doresc si dvs. si altor jurlalisti sau oameni de buna credinta safaca cevapentru aceasta -saraca-bogata TARA.
    Din suflet numai bine si poate va fii si in tara mea de bastina la fel ca in tara unde am fost adoptata de 18 ani.Numai bine.
    Mariana Ionescu

    • Doamnă, mulțumesc, dar nu sunt sigur că am înțeles ce vreți să spuneți. O mulțime de clișee înșirate fără sens. Deci, să mai facem ce facem sau să stingem lumina și să plecăm? Până una-alta, noi suntem aici, pe metereze, luptăm, trăim, ne creștem copiii, încercăm să reparăm țara, după 50 de ani de comunism și 25 de ani de jaf asistat de o justiție inexistentă. Suntem bine, să știți, nu ne mai plângeți de milă, ne descurăm, care pe unde putem! Copiii noștri vor avea o țară mișto! 🙂

  • da mare dreptate ai hahalera,o tara misto adica plina da tigani si numita rromania;in rest dumnezeu sa-l hodineasca pe dado ,ca a fost un om bun si plin de bun simt.

  • >