Despre comentariile de pe site-uri

în Arhivă
18
iunie
6'
31

Cătălin Tolontan a vorbit despre comentariile care apar la finalul articolelor de pe site-uri. Un articol despre declarațiile lui Tolontan la Iceefest a publicat paginademedia, aici.
Cătălin Striblea întreabă pe Facebook dacă suntem de acord cu aceste afirmații. Bref, Tolontan spune trei chestiuni:
– că jurnaliștii se cenzurează, atunci când scriu, de teama celor care comentează (deci, echipele de postaci și-au făcut treaba, nu?);
– că cititorii de bună credință nu mai citesc comentariile, pentru că sunt violente;
– că greu mai faci diferența dintre articol în sine și comentarii. Adică, asta e ideea principală, calitatea conținutului este afectată de comentarii. De fapt, de lipsa de calitate a comentariilor.

Da, este o problemă care prin alte părți s-a rezolvat simplu, prin moderare. Doar că un site fără comentarii multe nu este foarte atractiv (doar de-aia citești un articol, să poți înjura la finalul lui, nu?), astfel că site-urile din România încurajează comentariile injurioase la adresa celor despre care se scrie. Există articole scrise doar pentru a le permite ”comentatorilor” să-i înjure pe cei despre care se scrie. Dacă respectivul reclamă, administratorii site-ului spun că nu pot să le impună cititorilor ce să scrie, că ei nu fac cenzură, că asta ar însemna să le bage oamenilor pumnul în gură, să le îngrădească libertatea de expresie, că în 90 au murit oameni pentru libertatea de expresie, pe scurt, cum ar spune Iohannis: ghinion! O atitudine stupidă! Injuriile aduse unor oameni la finalul unui articol n-au legătură cu libertatea de expresie.

Întotdeauna am fost de părere că accesul liber la comentarii este o prostie. În primul rând, pentru că nivelul de educație al multora dintre cei care comentează este, în România, foarte scăzut. Iar aici sunt de acord cu Tolontan, calitatea comentariilor afectează grav calitatea conținutului. Dacă jurnaliștii au ajuns să se cenzureze, de teama postacilor…
Știu în presa locală din țară jurnaliști care scriu despre cineva doar pentru a le permite unor dușmani de-ai respectivului să scrie la comentarii chestii oribile, pe care altfel jurnalistul nu le poate susține în articol. Da, în România există locuri unde asta se numește presă. Nu generalizez, desigur, dar mă refer la ce se poate ajunge.
În plus, cetele de postaci nu sunt o certitudine doar de anul ăsta, când s-a aflat oficial de ei, din stenogramele scurse de procurori la presă, ele există de ani de zile. Iar împotriva lor nu te poți apăra decât moderând comentariile. E simplu. Asta cu libertatea unora de a se exprima înjurându-i pe alții cum nu ar face-o față în față, dacă s-ar întâlni pe stradă, înseamnă să tolerezi, să promovezi chiar în spațiul virtual un comportament violent, care n-are legătură cu libertatea, ci mai degrabă cu încălcarea libertății celuilalt.

Două exemple care îmi susțin opinia:
Primul, o renumită revistă de știință, cu o tradiție de peste 140 de ani, Popular Science, a decis anul trecut să renunțe la secțiunea de comentarii de pe site. De ce? Pentru că s-a considerat că pentru o revistă de știință, comentariile pot fi dăunătoare. Explicații mai ample, direct de la sursă, aici.
Pe al doilea l-am cules în seara asta, de la emisiunea lui Moise Guran (TVR1, în fiecare seară, înainte de Starea nației). În Estonia, un site a publicat o serie de dezvăluiri despre o companie de transport naval. Patronul companiei a fost jignit în comentariile postate pe site. Deși administratorii au șters comentariile, omul a dat ziarul în judecată. Decizia tribunalului: site-ul a fost găsit vinovat, deținătorii au plătit daune morale. Și asta n-ar fi nimic, dar judecătorii Curții Europene a Drepturilor Omului au decis că site-ul este vinovat, ceea ce poate constitui un precedent la nivel european. Și așa ar fi normal. Ai înjurat, ai insultat pe cineva, ai spus despre el ceva ce nu poți dovedi, plătești. Iar cel care își găzduiește porcăriile, pentru că ele fac trafic, trebuie să plătească. Chiar Ion Cirstoiu a câștigat recent un astfel de proces, dacă nu mă înșel, am citit asta undeva în presă. Internetul nu este un loc în care decerebrații se pot manifesta în voie. Cu cât vom înțelege asta mai repede, cu atât vom curăța acest spațiu.

Eu – la Starea nației și în toate articolele, la fel ca toți jurnaliștii normali din țara asta – îmi asum ceea ce spun. Și pot fi oricând dat în judecată. Până la urmă, e o chestiune normală ca fiecare dintre noi să-și asume tot ceea ce susține în public. I-ai spune unuia pe care-l vezi la televizor ”s-o fut pe mă-ta” dacă te-ai întâlni cu el? Mie mi-a scris-o unul, zilele trecute, pe blog. Ce ziceți, să-i aprob comentariul, nu? Hai, să fie libertate, eventual să-l invit la mama acasă, poate are omul intenții serioase, nu? Dacă vine și cu un buchet de flori…

Sau, la fel, ieri, cineva s-a apucat să publice datele oficiale legate de ”performanțele financiare” ale firmei mele. Da, mi-e rușine că sunt un atât de prost manager. Nu m-a sunat nimeni să mă întrebe nimic, s-au înșirat acolo niște tâmpenii, doar după cifrele oficiale. Cameramanul meu, Răducu, a fost confundat cu Radu Baicu, asociatul meu care nu mai lucrează de ani buni în presă, apoi, profitul de pe hârtie, aferent unor facturi neîncasate încă, a fost pus pe seama trecerii mele la TVR, în condițiile în care acest profit are legătură doar cu renunțarea în 2014 la ediția tipărită a publicației altPHel, care ne-a produs an de an pierderi. Deci, o mulțime de prostii. Susținute de date oficiale, desigur. Credibile, deci!
Nu m-a deranjat ce s-a publicat inițial. Erau niște cifre oficiale totuși. Dar, așa cum se întâmplă la noi, informația a fost preluată tendențios și comentată injurios la adresa mea de zeci de postaci. Sau, dacă nu erau postaci, deci oameni plătiți pentru ceea ce fac pe net (la înjurătură se face plata, probabil), atunci inși a căror unică plăcere este să-i înjure pe alții. Sunt fapte de vitejie cu care probabil se laudă a doua zi, în cercul de prieteni: ”Îl știți pe X? Mamă, ce i-am făcut aseară? Praf l-am făcut! Vedeți comentariul ăsta, semnat ”marele și șmecherul Dac”? Eu sunt ăsta! Ă? Ă? I-am tras-o fraierului sau ce? Ce existențe triste au unii…


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Am înfrânt! Presa a trecut cu totul de partea corporațiilor de partid!

  • Degeaba s-a debulosat nea Tata Puiu, i-am batut pe bucatari, tinichigii etc. Ne calificam si daca era egal sau luam bataie. Este un succes” COLOSAL”, dar fotbal nu avem. Mai bine ramanea tata Puiu la federatie, director tehnic (cu salariu de 9000 $ /luna), fara sa faca nimic. Cu el in continuare selectioner, ne vom face de rasul lumii.

  • D-na Udrea are foarte multe lucruri de povestit procurorilor. Nici nu pot ei sa duca atata. Numai ca nu va putea sa bata campii prea mult pentru ca astia au multa treaba si cu altii. Va trebui sa raspunda la intrebari si eventual sa faca o mica dictare . Deocamdata bafta miercuri!!. I-ar trebui niste mir de ala miraculos de la Sova, da asta nu-i da decat cu aprobarea lui Ponta. Poate o ajuta Base, dar si asta e ocupat cu PMP. Vremuri grele !!.

  • Domnule Patraru va felicit din toata inima pentru emisiune . Cat va mai lasa sa aveti emisiune la TVR mentine-ti trena ridicata la acelasi nivel , indiferent de presiunile care sunt convins ca vin din toate partile . La politruci , nu prea cred ca sunt sanse sa le schimbati caracterul ( la unii obrazul este este exagerat de gross…….) ,dar poate vazand emisiunea d-vs se mai desteapta „boborul ” cand merge la vot. Ei , la politruci ma refer , stiu care este nivelul „boborului „si profita din plin de acest lucru , dar nu se stie niciodata, daca nu va exploda din nou „mamaliga ” dar pe bune , nu la interventii din afara , si atunci ………. Noi cei care ne uitam la emisiune , vom fi mereu , alaturi de d-vs ……
    Sa auzim de bine …..Cu stima AV

  • >