Despre emisiunile de bucătăreală

în Starea nației / Starea zilei
04
octombrie
2'
9

Fraților, cum sunt emisiunile astea de bucătăreală. Cumva e și foarte aiurea: să gătească unii și să nu poți nici să guști, nici să miroși….
Mă mir că nu le-au făcut la radio, chiar era ce trebuie.
Cel mai tare mă enervează atitudinea aia arogantă, superioară a bucătarului, a chef-ului… Da, că nu e bucătar, e chef!
Frate, nu poți să fii chiar atât de arogant: ești un băiat care face de mâncare! Tai cartofi, bați carnea, toci ceapă… nu fi chiar atât de arogant, nu operezi pe creier, nu ai descoperit apă pe Marte. Mâncarea, până la urmă e ceva așa…, ca să nu murim de foame. E ca spălatul rufelor… Le speli, că put. Mănânci, că ți-e foame.
Să se facă și un concurs cu aroganți d-ăștia care bagă rufe murdare în mașina de spălat. Să îi văd cum miros o pereche de chiloți: Mmm, ce-ai pus aici?… are și balsam?…
Mamă, cum aruncă ei farfuriile ălora la gunoi!… Băi, sunt copii nemâncați pe pământul ăsta, luați naibii mâncarea de la coș.
Cred că de-asta se uită oamenii: să vadă cum „chefii” îi umilesc pe concurenți.
Adică, vezi Doamne, ei gătesc mai bine decât ăia. Da, e normal, pentru că ați făcut școală de gătit. Ar fi însemnat să fiți tâmpiți dacă nu găteați mai bine.
Dar nu poți să umilești pe cineva pentru că n-a pus cu un gram mai mult muștar în nu știu ce rahat de mâncare. Frate, ți-e foame, ia și bagă în tine! Nu ți-e foame, dă la alții!
Nu mai zic de chefii ăia grași. Băi, băieți, ia, haideți la sală, să alergăm puțin, să vedeți acolo miștouri, când tremură șuncile pe voi ca piftia. Ăă, mai facem aroganțe?


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Mădălin Ionescu, un tip prea inteligent pentru a avea îndoieli

  • Subscriu integral la afirmatiile din text.
    Apropo de mâncare, încă de când eram mici, tata avea două vorbe. Prima era „mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să mâncăm”. A doua era „luați cu pâine, că ziua-i lungă”. Mă rog, erau anii ’80, pâinea era pe cartelă, puii aveau două gâturi și șase picioare, salamul mustea de soia… Dar noi eram copii, nu ne păsa, ne jucam toată ziua și mâncam orice, ca lăcustele 🙂
    Că veni vorba de anii comunismului: mie mi se pare că „Chefii” ăștia au avut niște copilării dificile și se răzbună pe bieții concurenți…

  • Aș vrea să ia Dragoș Pătraru atitudine să difuzeze în emisiunile „Starea nației” și materiale cu refugiile de tramvai înguste lipsite de garduri de protecție din București.Un coșmar care parcă nu se mai termină.

    • Ai dreptate.S-a lucrat la linia comună 24 42 45 46 dar refugiul de tramvai de pe Bulevardul Ion Mihalache de la intersecția cu Șoseaua Nicolae Titulescu a rămas același refugiu îngust lipsit de gard de protecție,pericolul fiind prelungit.Ce nesimțire crasă.Să reabiliteze o linie de tramvai și să prelungească un pericol.Și populația capitalei în loc să dea în judecată PMB,RATB și Administrația Străzilor și să reclame la CEDO opera asta stă cu mâinile în sân.

  • Asa e formatul emisiunilor. „Chefii” pot fi chiar oameni de treabă, dar la emisiune joacă un rol sa nu fie plictisitori. Regula e la fel si la concurenți. Poți găti cel mai bine, dar dacă esti anost si nu ieși cu nimic in evidenta, vei fi eliminat.

  • Aroganta este detestabila la orice om, inclusiv la neurochirurgi! Ce-i drept, este ca se remarca mai rar la ei, pentru simplul motiv ca-i intalnim mai rar 🙂
    Spre deosebire de dvs, eu respect bucatarii care-si fac meseria cu pasiune si pricepere, unii sunt adevarati artisti, si acestora, eu unul le trec cu vederea, fara probleme, excesele de nercisism!
    Mie-mi place sa mananc, savurez cu papilele, dar si cu vazul si mirosul, indiferent ca e vorba de un sandwich sau de o masa de sarbatoare, si de aceea, nu pot fi deat recunoscator celor care-mi permit aceste placeri!
    Este nedrept sa reduceti munca bucatarilor la curatat cartofi,etc, dupa cum este pacat sa mancati doar ca sa supravietuiti, dupa parerea mea…

  • >