”Nu suntem săraci pentru că suntem leneși. Suntem leneși pentru că suntem săraci!”

în Cărţi
22
ianuarie
4'
1

N-am zis-o eu, deși aș fi vrut să o spun așa. O spune și o susține cu argumente solide domnul Ja-Joon Chang. Am citit două dintre cărțile lui, apărute la Polirom: 23 de lucruri pe care ei nu ți le spun despre capitalism și Samaritenii cei răi – mitul liberului schimb și istoria secretă a capitalismului. Le recomand cu mare drag.

Eu am tot spus-o, în diverse forme, la emisiunea Starea nației, atrăgând înjurăturile susținătorilor frenetici ai pieței libere. N-o să vă plictisesc reluând subiectul, dacă urmăriți emisiunea sau dacă ați participat la vreo întâlnire cu mine prin țară (apropo, reiau turneul de la începutul lui februarie, Iași și Botoșani sunt primele destinații) probabil știți opinia mea despre jurnaliștii și analiștii economici care toată ziua îi ceartă la televizor pe români, reproșându-le că sunt săraci. Am făcut zeci de materiale pe acest subiect. Și întotdeauna i-am considerat pe cei care susțin prostia asta imensă – că noi, românii, suntem săraci pentru că suntem leneși – fie ignoranți, fie adepți sinceri ai pieței libere fără limite. Neoliberali. Niciodată nu mi-am pus problema așa cum o face Chang. Iată:

”În ceea ce privește țările în curs de dezvoltare, agenda neoliberală a fost promovată de o alianță de guverne ale unor țări bogate conduse de SUA și mediată de ”Treimea Păgână” a organizațiilor economice internaționale pe care le controlează în mare parte – FMI, Banca Mondială și Organizația Mondială a Comerțului. Guvernele bogate își folosesc bugetele de ajutor și accesul pe piețele lor interne drept momeală pentru a convinge țările în curs de dezvoltare să adopte politicile neoliberale. Acest lucru este în avantajul unor companii care fac lobby și creează, în respectiva țară în curs de dezvoltare, un mediu propice bunurilor străine și investițiilor în general. FMI și Banca Mondială își joacă și ele rolul, atașând împrumuturilor lor condiția ca țara primitoare să adopte politicile neoliberale. OMC contribuie prin crearea unor reguli de comerț care favorizează liberul schimb în domeniile în care țările bogate sunt mai puternice, dar nu și acolo unde sunt slabe (de exemplu, agricultură sau textile). Aceste guverne și organizații internaționale sunt sprijinite de o armată de ideologi. Unii dintre aceștia sunt persoane cu pregătire academică și care recunosc limitele economiei lor libere, dar tind să le ignore atunci când trebuie să dea sfaturi cu privire la politici (așa cum s-a întâmplat în special atunci când au sfătuit fostele economii comuniste în anii 1990). Împreună, aceste organisme și persoane diverse formează o mașină de propagandă puternică, un complex financiar-intelectual susținut de bani și putere.
Țările bogate de azi au folosit măsurile de protecție și subvențiile, discriminând în același timp investitorii străini – toate aceste politici fiind blamate de ortodoxia economică actuală. (…) Și-atunci, de ce țările bogate nu le recomandă țărilor în curs de dezvoltare aceleași strategii care pe ele le-au ajutat atât de mult? (…) Astăzi, există unele persoane din țările bogate care propovăduiesc piața liberă și liberul schimb țărilor sărace pentru a acapara o cotă mai mare din piețele acestora și pentru a împiedica apariția unor concurenți potențiali.”

Nu cumva ne-au fost băgate în cap, după 90, niște idei greșite despre ce înseamnă o economie sănătoasă? Printre ele, aceea că piața liberă și democrația ar fi parteneri naturali? Nu cumva luându-ne după tot felul de oameni cu o agendă bine pusă la punct, am ajuns să distrugem în aproape trei decenii nu doar ce aveam bun și ne putea menține competitivi pe piață, ci, din păcate, viitorul unei economii care pe termen mediu și lung să ne ajute să nu mai plimbăm un covrig uscat de la unul la altul, într-o Românie care – devenită doar o piață de muncă foarte ieftină – vinde pe doi lei materie primă și importă la prețuri foarte mari produse finite? Întreb.


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Tu pentru ce fel de lume îți pregătești copilul?

  • Recomand The Price of Inequality de Joseph Stiglitz (fost sef al Bancii Mondiale si laureat al Premiului Nobel in economie) si cartile lui Yanis Varoufakis (economist, fost ministru de finante al Greciei in 2015) ca o introducere pe intelesul tuturor la subiectele abordate in postarea dumneavoastra.

  • >