La ce te gândești, Dragoș?

în Diverse
11
august
4'
26

E întrebarea pe care o văd în căsuța de pe Facebook, pe care am deschis-o aseară, să scriu ceva despre tot ce se întâmpla. Și-am scris. Am pus acolo toată revolta unui om care, la 40 de ani, a văzut destule. Și-am șters. Am scris. Am șters. Am scris din nou și din nou am șters. Am scris despre comportamentul decerebrat al jandarmilor, despre violența lor evidentă, ordonată, calculată, stabilită cu mult înainte de evenimentele de aseară. Am scris despre cum dintr-o dată, Jandarmeria nu mai știe nimic, știe doar să bată oameni la întâmplare, doar pentru că există într-un anumit loc. Am văzut asta pe stadioane, am trăit-o acolo. Și-apoi am șters.

Am scris apoi despre animalele care au venit la proteste ca să incite, ca să nască violență. Au fost multe. Mult mai multe decât de obicei. Animale de care piața nu a reușit să se delimiteze așa cum a făcut-o de atâtea ori. Animale însetate de sânge. Să alergi, să alergi urlând către locul în care un alt om este imobilizat doar ca să prinzi și tu o bucată de carne în care să dai, vie, moartă, nu contează, ține de o sălbăticie cruntă. Am închis televizorul. Nicăieri nu se comentează neutru. O porcărie. Îți vine să vomiți când auzi opiniile, care-s obligatoriu partizane. Cerbicia cu care cei prezenți încearcă să cauționeze tabăra cu care țin e scabroasă.

M-am întors la căsuța de pe Facebook, unde doar de câteva zile am reînceput să scriu, după o pauză autoimpusă, de peste o lună și jumătate: La ce te gândești, Dragoș? Am scris, cu inima strânsă, scuturându-mă fizic pentru a alunga imaginea care îmi rămăsese în minte, despre animalul care s-a urcat pe un gard sau ce era acolo, doar ca să-i dea cu piciorul în gură unui jandarm. Am scris despre cum jandarmii aceia au fost scoși de protestatari din mâinile acelorași animale, care probabil i-ar fi omorât.

Apoi, am scris despre statul care nu mai este de ceva timp stat, pentru că instituțiile sale de forță reprezintă evident un anumit grup de cetățeni, nu pe toți cetățenii. Am scris și am șters. La unu, la două, la trei dimineața. Despre politicienii imbecili, care nu au făcut apel la calm, către toată lumea, ci s-au grăbit să se poziționeze politic. Niște ticăloși. Mi-a venit să vârs când am văzut mesajul lui Iohannis. Nu poți fi președinte când ai o minte atât de îngustă. La fel cum mi s-a făcut rău de fiecare dată când l-am văzut pe ipochimenii de la PSD pregătind Jandarmeria pentru ceea ce s-a întâmplat ieri. Am adormit după ce-am luat o pastilă, cu un gust de fiere în gură.

M-am trezit la 7, am mâncat și am plecat pe șantier, unde ne construim platoul pentru emisiune. Am descărcat dintr-o mașină niște materiale, încercând să uit, să ignor întrebarea: la ce te gândești, Dragoș?
Apoi am văzut conferința de presă a jandarmilor. Și am rămas din nou fără aer. Pur și simplu îmi vine greu să accept că poate exista atâta tupeu. Că instituția – fundamentală, cum o numea unul dintre acei indivizi în uniformă – Jandarmeriei poate să se comporte astfel după cele întâmplate. Am citit mai multă empatie în ochii unor animale de pradă. Și-am șters din nou totul.

La ce te gândești, Dragoș? Mă gândesc, uitându-mă pe rând la copila aia bătută cu bestialitate de ”protestatari” și la nemernicii cu funcții care au coordonat aseară violențele jandarmilor că, mama mă-sii de treabă, niciun om normal la cap nu se poate poziționa în acest moment de-o parte sau de alta. Că nu poți decât să te simți rău, mizerabil, ca individ care crede cu toată forța, mai presus de orice, în umanitate. Și mă mai gândesc la sentimentul ăsta nenorocit, de totală inutilitate, care crește în mine și îmi șoptește: nu vezi că n-are niciun sens?


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Creierul și sportul. Unde greșim? Și ce trebuie să faci ca să câștigi data viitoare la tenis de câmp

  • Oamenii care au manifestat cu calm, dar cu sinceritate, mai cred ca pot schimba ceva si de aici ar functiona motorul unei evolutii in bine a vietii in Romania. Ceilalti pe care ii compari prin comportamentul lor cu animalele, desi acelea nu sunt inzestrate cu ratiune ci doar cu instinct, e alta poveste 😑.

  • Daca copii dv erau acolo si ii vedeati gazati ati fi fost la fel de impartial ? Locuiesc pe o strada la circa 1 km departare de Piata Victoriei si la ora 2 noaptea ne-am trezit intoxicati cu gaze in casa !!! Pe strada nu erau decat oameni care se intorceau acasa de la miting in liniste, nici urma de derbedei, iar jandarmii veneau in flanc din spate si aruncau cu gaze sa ii impiedice sa se intoarca. In curtea mea am gasit 3 tuburi de cartuse cu gaze . Pot dovedi cu imaginile filmate de camerele din curte, insa sunt convinsa ca, la fel ca la Colectiv, “ nu se poate stabili vinovatia”! Poate doar noi suntem vinovati ca am mai ramas si am mai sperat aici !

  • Dragoș te ai hotărât ! După care ai Șters dar Hotarit ! In concluzie, nu ai casa, nu ai masa, nici iarba nu’ti mai tace nici glasul nu’ti m-a place ! Bine ca ai emisiune la care m-a uit Eu și norocultau e ca îmi place Emisiunea. Vezi și tu un Medic pt ca am senzația ca treci prin CRIZA bărbatului de 40 ani vechime. PSS auzi cumva și Voci ? Întreb pentru un prieten

  • >