Cinci motive pentru care n-o să intri în formă nici anul ăsta

în Cărţi / Educație / Sănătate / Sport
06
ianuarie
12'
1

Pe 9 ianuarie 2018 am scris un material asemănător, axat pe procesul de slăbire. Am primit foarte multe mesaje atunci, de la oameni care promiteau că își vor schimba stilul de viață. Reiau acum tema, pentru că e acea perioadă din an în care mulți oameni sunt dispuși să își urmeze planurile făcute înainte de sărbători. Mă rog, să înceapă să le urmeze. Și, pentru că anul trecut am mai citit și-am mai experimentat câte ceva, iată câteva lucruri care sper să te ajute. 🙂

1. Nu vrei cu adevărat.

În cartea ”Când – secretele științifice ale momentului perfect”, pe care v-o recomand (Publica), Daniel Pink analizează rezoluțiile pe care le adoptăm, după îndelungi dezbateri interioare, la final de an. Pink sugerează, având în spate cercetări serioase, că toate aceste noi începuturi sunt nu despre noi, ci despre acea persoană care ne dorim să fim. Normal că nu ne doare mintea și nici gura – dat fiind că avem și tendința de a comunica sus și tare ce vom face în anul care începe – să ne folosim de reperul temporal pe care-l oferă un nou început pentru a ne proiecta așa cum ne-am dori să fim. Doar că de cele mai multe ori ceea ce credem noi sau ne dorim să fim n-are nicio legătură cu ceea ce suntem de fapt. Și nu ne putem schimba bătând din palme, doar pentru că ne-am pus chestia asta în minte la final de an, între două șprițuri. Între a te gândi că faci flotări și a face flotări e o diferență enormă. Iar acum, aș vrea să-ți răspunzi sincer la întrebarea asta: ți-ai propus pentru 2019 lucruri realizabile pentru cel care ești sau pentru cel care vrei să fii?

2. Nu ieși din bucătărie.
Să îți faci un abonament la sală nu e suficient pentru a intra în formă. Ba este chiar inutil, în condițiile în care intrarea în sală nu corespunde cu ieșirea din bucătărie. Degeaba tragi la sală ca nebunul, dacă mănânci o pâine pe zi, dacă bagi 4000 de calorii pe zi, cafeaua și ceaiul le bei în continuare cu zahăr, iar șprițul l-ai lăsat doar de luni până vineri, iar în weekend rupi. De fapt, te sfătuiesc să începi sala de azi fără să mergi la sală și având rezultate mult mai eficiente decât chinul presupus de sală. Serios. Uite, e simplu. Timp de o săptămână măsoară ce mănânci. Nu încerca să te furi, mănâncă normal, bea normal și măsoară caloriile. Nu e greu deloc. E mult mai ușor decât un antrenament când ești complet ieșit din formă. După o săptămână, fă un calcul. Câtă energie bagi în corpul tău zilnic și cât consumi? Există zeci de programe pe net cu care poți să faci toate calculele. Ele îți vor spune cât trebuie să consumi ca să arzi în timp grăsimile. Și vestea bună e că poți face asta și fără să mergi nici măcar o oră la sală. Și nu asculta nimic legat de pastile de slăbit, diete minune, nu există așa ceva. După cele mai multe dintre ele te îngrași la loc într-un timp foarte scurt. Secretul aici este să-ți schimbi modul de viață. Definitiv? Da, definitiv. Să mănânci echilibrat, variat și ce contează cu adevărat pentru corpul tău. Spune treptat la revedere zahărului, pâinii și alcoolului și vei vedea cum te transformi. Știu, e greu. Fă-o linguriță cu linguriță, felie cu felie, pahar cu pahar. Pași de copil. Gândește-te cât de mult poți să-ți îmbunătățești dieta doar analizând ce mănânci și dând la o parte, în timp, fără să simți, surplusul. Azi o linguriță de zahăr, săptămâna viitoare două felii de pâine, peste o lună unul dintre cele patru șprițuri lunare. Dacă ți se pare greu, gândește-te unde ai fi fost acum dacă făceai asta de anul trecut. Sau de acum doi ani…
Dacă nu poți, las-o așa. Că per total, vei fi ok. Adică, te vei chinui să te legi la șireturi, nu-ți va plăcea deloc ce vezi când te uiți în oglindă, vei avea mari probleme să-ți satisfaci partenerul de viață sau să-ți găsești unul, dar vei trăi. Corpul nostru e programat să reziste la mari nenorociri. Vei muri la fel ca oamenii care au grijă de sănătatea lor, undeva la 70-75 de ani. Diferența e că – asta mi-a spus-o un medic – în timp ce alții vor muri în somn, după ce seara au mâncat normal și s-au jucat cu nepoții lor, tu vei petrece ultimii 25 de ani din viață mergând dintr-un spital în altul și luând zilnic câte un pumn de pastile, una pentru fiecare organ care e pe cale să cedeze. A, și să știi că spitalele românești vor arăta la fel și peste 20 de ani, când vor deveni a doua ta casă.

3. Aștepți ca rezultatele să se vadă imediat.
E și o glumă bună, cu un tip care le spune prietenilor: mi-am făcut abonament pe un an la sală. În prima lună, nimic, în a doua lună, nimic, trebuie să trec neapărat pe acolo, să văd ce se întâmplă.
Zilele trecute, când trăgeam tare de mine la primul antrenament de anul ăsta (o pauză de zece zile doare serios), un tip trecut de vreo 120 de kile (mă vedeam pe mine acum 5 ani) vine la mine și-mi zice: domnule, dați-mi voie să vă strâng mâna. Îi dau, desigur, după care îi spun că aș vrea să mă salute, tot aici, în sală, și peste 6 luni. Râdem împreună și-mi spune că nici nu mai știe de câte ori s-a apucat și s-a lăsat. Și văd asta la mulți oameni care trec prin sală. De fapt, l-am și sfătuit pe managerul sălii (am citit asta undeva, se practică afară tocmai pentru că oamenii nu se țin de treabă când vine vorba de a intra în formă) ca în decembrie și ianuarie să nu le vândă noilor doritori decât abonamente pe un an, la jumătate de preț. Asta pentru că peste 90% dintre ei renunță după o lună, cel mult două, chiar dacă plătesc pentru un an. Iar asta pentru că oamenii așteaptă ca după zece antrenamente să se transforme practic. E cea mai mare prostie. Am reușit să transform mersul la sală într-o dependență după ce am înțeles că rezultatele nu vin imediat. Și mi-a luat destul să-mi dau seama. E vorba de o construcție permanentă, cărămidă cu cărămidă. Și întâi doare al dracului de tare, obosești, te chinui, te enervezi, faci febră, înjuri, te accidentezi, faci pauză, revii, iar febră, iar dureri. Și nimic nu se vede în primele luni, dacă nu iei prostii (te sfătuiesc să nu o faci). Trebuie să-ți antrenezi mintea să nu aștepte rezultate imediat. Dacă poți, păcălește-o pentru vreo 6 luni, spunându-i că nu pentru a intra în formă faci asta sau spune-i că vrei să slăbești 30 de kile în 3 ani. Eu așa am făcut. Vei reuși mult mai repede și vei fi mândru de tine, iar asta te va face să mergi mai departe.

4. Ok, mergi la sală. Dar știi ce să faci?
E de multe ori amuzant să vezi oameni care intră în sală, e clar că nu au mai făcut așa ceva și se apucă ei de lucrat. Dacă acum 30 de ani nu aveam deloc informație, acum problema este că există pe piață, la doar un click, prea multă informație. Problema este că foarte mulți nu au abilitățile necesare de a izola și asimila, din informațiile de pe net, ceea ce le trebuie cu adevărat. Și mie mi-a luat un an (în care am citit o grămadă de cărți, am urmat cursuri, am vizionat sute de ore de lecții pe youtube) ca să-mi dau seama că în paralel cu studiul personal trebuie să ai un antrenor. Un antrenor care să știe exact nivelul la care te afli și care, în funcție de ceea ce îți dorești și de puterile tale, de nivelul tău, să știe să îți facă programul potrivit și apoi să aibă grijă ca tu să te ții de el. Nu faci corect exercițiile? Vei constata nu doar că le faci degeaba (de-aia cei mai mulți renunță după un timp), ci și că te accidentezi. Apar durerile de spate, de articulații. Asta pentru că încerci să ridici prea mult, că ai citit tu pe net că grăsimea arde în mușchi și că pentru mușchi trebuie să lucrezi cu greutăți mari. Doar că nu ai citit încă pe net (asta nu prea spun mulți) că greutăți mari poți să ridici după ce execuți perfect exercițiile, într-un control total, cu greutățile mici. Așa că, oricât de bun ai crede că ești, oricât de mult te-ai documenta despre asta (ceea ce e chiar necesar să faci), pentru binele tău și-al procesului pe care l-ai început, plătește un antrenor personal. E mult mai important decât crezi. Dacă nu mă crezi, citește-l pe Anders Ericsson. Îl face de râs pe Malcolm Gladwell, cu ale lui 10.000 de ore de antrenament, care te fac excepțional. 10.000 de ore de antrenament te pot face excepțional doar cu exercițiul metodic adecvat. Altfel, ești doar unul dintre zecile de mii care s-au antrenat să devină excepționali și sunt doar mediocri, pentru că nu au știut CUM să se antreneze.
O rugăminte: orice ai face, când intri în sală, nu te urca pe bandă. O cale sigură să abandonezi mișcarea destul de repede este să alergi pe bandă. Nu doar că rezultatele sunt foarte slabe, ținând cont de efortul depus și de timpul petrecut în sală, dar un medic ortoped bun îți va explica de ce îi vei deveni în scurt timp pacient dacă folosești banda de alergare. Caută pe net ”HIIT workout” și alege-ți ceva de acolo dacă vrei să te axezi pe cardio. Sunt lucruri pe care le poți face și acasă, doar că mult mai bine le faci într-o sală. Acasă nu te ții de treabă, crede-mă, am început acasă, unde mi-am luat toate aparatele dintr-o sală. După ce le-am dus într-un depozit și am mers la sală, am creat și dependența creierului pentru această activitate.

5. Nu îmbrățișezi procesul.
Așa cum foarte bine explică Hans Rosling, în cartea sa, Factfulness, pentru mine, cartea anului 2018, nimic nu se află la extreme, așa cum am putea fi tentați să credem dacă ne facem o idee despre lume uitându-ne la televizor. Totul se află între. De aceea te sfătuiesc să faci ceea ce eu am înțeles acum vreo 5 ani, după o serie de eșecuri, că trebuie să fac: îmbrățișează procesul. Apucă-te azi și continuă. Nu e o scuză că n-ai timp. Eu lucrez cel puțin 12 ore pe zi. Și tot am timp pentru patru antrenamente pe săptămână (trei la sală și un fotbal). Este singura cale. Iar cine spune că e ușor mănâncă rahat. E greu, fraților, este al dracului de greu. Va trebui să renunți la mâncarea de dragul mâncării, la băutele cu prietenii, la nopți pierdute, la confortul dat de absența exercițiilor fizice, la multe. Practic, îmbrățișarea procesului înseamnă să devii, în timp, exact acea persoană care îți dorești să fii, căreia an de an, în decembrie, îi stabilești obiective pe care tu nu le poți realiza.

E valabil pentru orice îți propui, nu doar pentru a fi în formă. De anul trecut, de pildă, am decis să îmbrățișez procesul și să învăț să cânt la chitară. Am patru chitare, amplasate strategic în casă și la birou. Și reușesc să adun zilnic 20-30 de minute în care exersez. Nu pot încă să cânt cum mi-aș dori, sunt acorduri care încă îmi dau mari bătăi de cap, de multe ori m-am întrebat, plin de nervi, dacă există posibilitatea să pleci de la zero și să reușești să înveți să cânți la un instrument după 40 de ani, chiar am căutat asta pe net, sunt foarte departe de ce mi-aș dori să pot într-o zi, dar față de acum un an, fraților, sunt al dracului de bun. Și procesul continuă. Și sunt sigur că-n ritmul ăsta, la fel cum controlez la sală fără probleme greutăți pe care nu le puteam urni din loc acum 5 ani, la fel voi stăpâni și acordurile care acum îmi par imposibile. Așa că, indiferent ce vă doriți pentru anul ăsta, îmbrățișați procesul și țineți-vă de el! Să vă fie bine. La mulți ani!


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Chiar dacă e încă ținut pe silent, viitorul sună bine. Despre tineri și referendumul care nu poate stinge lumina în România

  • Sfaturi și pentru oamenii care urăsc sala? În sensul că îmi place sportul, adică pe lângă activitate fizică vreau și să învăț un Skillz, ridicarea de greutăți mi se pare o activitate inutilă și plictisitoare.

  • >