Despre fericire. Acum, în revista Starea nației. Și un sfat, despre cum să începi un proiect

în Amintiri / Cărţi / Diverse / Educație / Proiecte sociale / Starea nației
15
ianuarie
6'
3

Am făcut-o și pe asta, am reușit la finalul anului trecut să scoatem primul număr din revista Starea nației. Vorbim despre asta de ceva timp și sigur că de fiecare dată am găsit motive să nu dăm drumul la treabă. Știți cum se întâmplă, nu? Se adună oamenii care ar vrea să facă o chestie și vorbesc despre ea. Și după câteva zeci de minute, în care se spune despre cât de mișto ar fi toată treaba, apar problemele.  Că e scump, că nu avem bani, că n-o să cumpere nimeni, că ne legăm la cap aiurea, că n-o să mai avem suficient timp să facem bine proiectele care ne aduc bani și așa mai departe. Iar acum, până să vă spun despre revistă, pentru că primesc multe întrebări pe tema asta – cum faci să-ți iasă o chestie, un proiect, o idee -, o poveste scurtă:

Înapoi, două decenii.
Mi-aduc aminte când am făcut primul ziar. Fair Play de Prahova se numea, un săptămânal de sport. Nu că n-aveam bani, calculatoare, relații cu o tipografie. N-aveam nimic, fraților. Nimic, în afară de noi, oamenii care voiam să facem asta. Sigur, erau alte vremuri, se întâmpla acum 20 de ani, lucrurile se făceau din dorință și bazându-te pe simț. Nu doar la noi era așa, în toată industria. Atunci, toate argumentele erau împotriva viziunii mele. Toate. Discuțiile erau cam așa: băi, ne pricepem la sport, am scris despre asta, am vorbit la radio despre asta, am făcut emisiuni despre asta. Știm fenomenul, îi cunoaștem pe oamenii din fenomen, la nivel local, ne-ar ieși frumos. Să scriem despre toate sporturile, din toate ligile, de la copii la primele ligi. (o să scriu despre povestea asta separat, într-o carte la care lucrez, pentru că e incredibil cum am reușit atunci)

În rest, n-aveam nimic. Dar a fost suficientă dorința de a face. Iar asta e lecția cea mai importantă pe care am învățat-o atunci. Și am aplicat-o la toate proiectele pe care le-am făcut, în ultimii 20 de ani. Cu emisiunea Starea nației a fost la fel. Ok, ar arăta bine, aș vrea să fac asta, cred că aș putea să cresc un astfel de produs, cu o echipă foarte bună, dar… niciun dar. Hai s-o facem! O facem și apoi vedem. Ce se poate întâmpla? Merge sau nu merge.
Să ne permitem să greșim și să învățăm din asta tot ce e de învățat, ăsta e marele secret.

Sigur, există o întreagă literatură despre asta, cum să faci un proiect, despre cum să-i dai drumul ca să ai șanse de reușită. Și e bine să-ți fie frică, e bine să te gândești, să îți faci o strategie, să studiezi. Dar nu te pierde în asta, pentru că, iar asta vă spun din experiență, cu cât cauți mai multe argumente, vei găsi mult mai multe contraargumente, care-ți vor ucide dorința și creativitatea. Fă-o! Aruncă-te! E ca la înot, pe vremuri, când instructorii (fiindu-mi frică de apă și azi, îmi repugnă ideea că se putea întâmpla așa ceva) îi aruncau pur și simplu pe copii în apă. Cam despre asta este vorba.
Dacă vreți ajutor de specialitate, vi-l recomand pe Eric Ries, cu The strat-up way și The lean start-up, din ce-am citit mai recent. Și Sinek e ok, cu De ce, legat de viziunea asupra unui produs. Și Daniel Pink merge bine, cu ultima carte, Când, secretele științifice ale momentului perfect.
Trei întrebări de la Ries mi se par esențiale, când vreți să începeți un proiect.
1. Oamenii chiar au problema pe care tu încerci să o rezolvi?
2. Cum abordează ei problema în prezent?
3. Este ideea ta alternativa bună pentru ei?

Și-apoi, țineți cont de bucla asta, după ce ați dat drumul la treabă: construiește, evaluează, învață. Permanent. Și fiți deschiși și pregătiți să pivotați. În orice moment. E nevoie de o viziune, de o strategie și de un produs. Nu schimbați viziunea, e cea mai importantă, e motorul vostru, e ceea ce vă face fericiți. Fiți însă permament pregătiți să schimbați strategia, pentru a avea un produs bun.
Și nu uitați: veți greși, veți eșua câteodată atât de tare, încât veți avea seara, când puneți capul pe pernă, gust de fiere în gură. Și-o să vă doară, o să plângeți în pernă, ca să nu vă audă nimeni, și-o să vă simțiți mizerabil.
Dar îmediat, atunci, trebuie să vă întrebați: ce-am învățat din rahatul ăsta pe care l-am făcut azi? Pentru că eșecul cel mai des întâlnit vine din faptul că realitatea nu se ridică la înălțimea presupunerilor voastre.

Sper să vă fie de folos. Baftă.

Revenind la revista noastră, primul număr este despre fericire și chiar sunt fericit că am putut aduce în același loc atâția oameni de valoare, care să vorbească despre asta. Pregătim deja al doilea număr, iar succesul primului este dat de faptul că există deja un interes serios din partea unor companii, de a sprijini demersul, care este non-profit, revista fiind proiectul asociației Starea nației. Dar cele mai importante sunt pentru mine reacțiile cititorilor, care m-au făcut să spun: ok, am scos bani din buzunar pentru acest număr, probabil se va mai întâmpla cu unul, două, dar proiectul ăsta chiar are viitor.
Puteți cumpăra revista de aici.
Iar dacă nu vreți sau nu puteți, să știți că roata fericirii arată așa:


ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Cinci motive pentru care n-o să intri în formă nici anul ăsta

    • Daca intrati iar in procesul de cumparare, ar trebui sa va duca direct la revista deja cumparata (daca sunteti pe alt calculator puteti face acolo login cu adresa de email folosita la cumparare si ar trebui sa puteti accesa revista si in acel caz).

  • Foarte simpatica! Am „rasfoit-o” un pic si ma apuc diseara sa o citesc. Ar fi utila o metoda prin care daca dai zoom in mai mare sa se mute scrisul pe o singura pagina si sa dai scroll in jos. E destul de mic scrisul si ca sa o citesti trebuie neaparat un zoom. Felicitari pentru initiativa!

  • >