O lecție pe care eu am învățat-o cam târziu: pune banii să lucreze pentru tine!

în Cărţi / Diverse / Educație
11
martie
10'
50

Constat, mergând prin țară, că mulți dintre tineri sunt la fel cum eram și eu acum 20 de ani: dezorientați. Și asta nu e o chestie de condamnat. Mă rog, unii fac pe șmecherii și îi arată cu degetul pe tineri. Era și o glumă la Divertis, pe vremuri, cu ”tineretul din ziua de azi, măgarii dracului”.
La 15, la 20, la 25 de ani nu avem experiență și, lipsiți în primul rând de o bună educație financiară, luăm decizii pe care le credem bune, dar care lucrează doar împotriva noastră. Eu am luat astfel de decizii proaste și au fost momente când doar norocul unor bune oportunități m-a salvat de la faliment total. Am riscat mult, foarte mult și, uitându-mă înapoi, mă cutremur cât de inconștient am fost și cât de rău ar fi putut să-mi fie. Probabil sunt acel caz fericit dintr-o mie sau din zece mii. Mă bucur pentru asta și, pentru că am supraviețuit și am și învățat multe din greșelile pe care le-am făcut, să vă spun ce n-aș mai face azi, dacă aș avea între 15 și 30 de ani.

Nu mi-aș mai lua mașină nouă.

Sunt, la 41 de ani, la a doua mașină nouă. Am avut un Ford Focus, iar acum, de 6 ani, am o Toyota Rav4. Ambele au fost noi și achiziționate în leasing. La Toyota, de pildă, am plătit, timp de 5 ani, în jur de 450 de euro lunar. Asta era rata. Ce-aș fi putut să fac cu 450 de euro lunar, timp de 5 ani, investind în titluri de stat sau pe orice bursă din lume stabilă, fără să caut plasamente care să aducă creșteri mai mari de 7-10 procente? Vă las pe voi să faceți calculul, cât timp îmi dau eu niște zeci de mii de pumni în cap.

Am învățat mult prea târziu că dacă ești antreprenor și vrei să crești o afacere, nu te-arunci ca boul, deci ca mine, să-ți iei mașină nouă. Ia-ți o mașină la mâna a doua! Caută o mașină cu puțini kilometri – știți cum se zice, una pe care a scos-o o pensionară din Germania de câteva ori la piață – pe care o poți alerga și tu 30-40.000 și apoi să o poți da chiar cu aceeași sumă cu care ai achiziționat-o. Așteaptă o bună ocazie, nu te arunca la prima ofertă care ți se pare bună. Dacă mi-ar fi spus și mie cineva treaba asta când aveam 25 sau chiar 35 de ani n-aș mai fi fost prost și n-aș mai fi pierdut atât de mulți bani. Știu, toată lumea știe asta, nu? Cred că și eu știam. Și-atunci, cum se face că după ce dăm de niște bani uităm complet ce n-ar trebui să facem cu ei? De ce am cumpărat și a treia mașină nouă, pentru soția mea, acum doi ani? Pentru că tot ce se întâmplă în jurul nostru este în așa fel conceput încât să ne facă să ne pierdem capul și să cheltuim. Și probabil că trebuie să faci asta, să pierzi niște bani buni până când îți dai seama în ce capcană periculoasă te afli, nepunându-ți banii să producă alți bani.

Nu mi-aș mai cumpăra teren și nu mi-aș mai face casă

Am vândut un apartament, am făcut un credit ipotecar, cu care am cumpărat un teren cu o casă veche. 55.000 de euro a fost valoarea creditului, pe 20 de ani. În câțiva ani, am ridicat o casă. Rata o împart cu o altă familie, pentru că terenul l-am luat în doi și l-am împărțit, construind un duplex. Partea mea este de 200 de euro. Sigur, dacă aș fi găsit o bancă ok – dar așa ceva nu există – care să îmi dea banii ăștia să pornesc o afacere, nu să mă facă sclavul unei rate pentru 20 de ani, poate aș fi făcut altceva. Dar cum băncile dau bani doar pentru case, pentru că de acolo sigur câștigă nesimțit de mulți bani…
Ce s-ar fi întâmplat cu banii ăștia, dacă aș fi rămas în apartamentul pe care-l aveam și îi puneam să lucreze pentru mine, în locuri în care ne sfătuiește domnul Warren Buffet să punem banii, de pildă, într-un fond S&P 500, unde rata medie de câștig, de aproape o sută de ani, e de 9,5%? La fel, nu mai calculez exact, că mă apucă plânsul. Într-un astfel de fond și-a pus banii un profesor din Statele Unite, pe numele lui Andrew Hallam. El arată în cartea lui,  Millionaire Teacher – da, omul s-a lăsat de predat, pentru că a devenit milionar, arată cum cineva care ar fi pus la lucru 1600 de dolari în 1978 și ar fi adăugat 100 de dolari lunar ar fi avut în august 2016 în conturi 500.000 de dolari. Deci, ce-aș face dacă aș mai avea 15, 20, 25 de ani? Ce am început să fac la 40 de ani:

Aș economisi și aș investi economiile lunar.

Practic, dacă aș fi citit la 15 ani sfaturile lui Warren Buffet, în loc să o ard doar cu Maitreyi și Enigma Otiliei, aș fi avut acum în conturi mult mai mulți bani. Dacă drumul meu profesional ar fi fost același, suma de 100 de euro ar fi putut să fie de vreo zece ani 300 sau 500, poate chiar mai mult în unele luni. Ideea de bază este că pentru a construi o avere solidă, care să-ți permită să cumperi timp, să te retragi devreme pentru a te bucura de viață pur și simplu este SĂ ÎNCEPI FOARTE DEVREME.
Nu e nevoie să știți cum funcționează economia, trebuie doar să vă dați seama (mie mi-a luat aproape 40 de ani) că e o mare diferență între ce vă trebuie și ce vă doriți și că banii puși să facă alți bani se vor înmulți în timp. Sigur, într-o țară ca România, în care peste 50% dintre contractele de muncă sunt făcute pe salariul minim, e greu să vorbești despre cum poți pune banii să lucreze pentru tine. Dar cred că mulți tineri care termină acum studiile și se angajează pot să-și negocieze veniturile astfel încât să-și permită să investească în viitorul lor măcat o sută de euro lunar. Sigur, e util să vă documentați, să știți care sunt riscurile, ba chiar (eu așa am făcut) să fiți capabili să le puneți cruce acelor bani. Pentru că e posibil ca piețele să se prăbușească. E posibil. Pentru că orice e posibil. Poți însă să bagi banii în chestii sigure, depozite garantate de state. Câștigul e mai mic, dar e sută la sută sigur. Ideea nu e neapărat unde bagi banii, asta alege fiecare, nu de-aia am scris acest text, să vă spun unde să vă puneți banii. Important e să reușiți să învățați să puneți banii la treabă, în loc să-i cheltuiți pe lucruri pe care doar vi le doriți, dar care (cum se și dovedește de multe ori după un timp) nu vă trebuie cu adevărat. Câte lucruri pe care le-ați cumpărat în ultimii ani aveți prin casă, despre care vă întrebați de ce le-ați luat? Eu am foarte multe.

Răbdare și constanță

Sunt două condiții pentru a deveni independent financiar: să ai răbdare și să economisești lunar. Profesorul Hallam explică în carte cum a făcut el – cu sacrificii nebunești uneori – și ne sfătuiește să nu procedăm la fel. Dar putem, având un job decent sau fiind propriii noștri șefi să punem lunar niște bani să facă alți bani. Pe termen lung, nu ai cum să pierzi. Din contră. De pildă, eu, punând bani în ultimii ani, bine sfătuit de un prieten, în firme listate la bursa din România, am reușit să am un randament excelent, cu o medie de peste zece procente pe an. Dacă ai răbdare și nu te arunci aiurea, banii produc bani.

Așadar, și sper ca aceste sfaturi să vă aducă valoare, cred că e foarte important să facem diferența între lucrurile care într-adevăr ne trebuie și lucrurile pe care doar ni le dorim. Ne dorim să fim proprietarii unei case, ne dorim să avem o mașină nouă, ne dorim niște lucruri care de fapt ne transformă în sclavi, ne leagă de bănci, de credite, de leasinguri și nu ne lasă să ne dezvoltăm, să punem banii să lucreze pentru noi, să ne permitem să cumpărăm, după 20, după 30 de ani de muncă, cea mai importantă resursă dintre toate:

TIMPUL.

De fapt, cu toate bunurile pe care le cumperi, cu toate proprietățile, nu faci nimic în final dacă rămâi fără timp. Plătești 30 de ani pentru o casă. Și ce faci cu ea, dacă abia ai bani să plătești întreținerea. Te trezești cu casa goală și o pensie de mizerie. Super.
Strânge banii pentru casă 30 de ani și pune-i să lucreze pentru tine. Îți vei permite, după 30 de ani, să te plimbi și să stai în fiecare lună în orice hotel vrei tu.

Dacă aș fi făcut toate astea, dacă mi le-ar fi explicat cineva, la școală, acasă, oriunde, aș fi putut acum să mă pensionez. Să mă bucur de viață trezindu-mă în fiecare zi cu gândul să fac un bine, să ajut pe cineva, să fiu fericit. De câțiva ani fac asta, m-am autoeducat și pun banii să lucreze pentru mine. Din ce câștig, investesc în lucruri care produc alți bani, pe care apoi îi pun să facă alți bani. Imobiliare, acțiuni ”sigure”, care dau randamente mult mai mici, dar riscurile sunt aproape de zero. Și uite-așa, în ritmul ăsta, dacă cele 12-14 ore de muncă zilnică nu mă vor omorî de tânăr, undeva peste cel mult 10 ani, ar trebui să am destui bani încât să nu mai muncesc niciodată. Pentru că sunt de acord cu această definiție a bogăției, enunțată de Hallam. Ești bogat în momentul în care nu mai ai nevoie să muncești pentru a te întreține.
Sigur că îmi pare rău că m-am trezit foarte, foarte târziu. Și asta pentru că am înțeles foarte târziu ce sunt banii și cum poți să-i pui să lucreze pentru tine, în loc să-i cheltuiești pe lucruri care nu-ți trebuie, dar pe care ți le dorești. Deși sunt sigur că foarte mulți consideră și azi că scopul românului în viață e să aibă o casă, deci să devină sclavul unei bănci pentru 25-30 de ani, sper ca textul meu să vă fi făcut măcar să vă întrebați dacă nu cumva e contraproductiv să lucrezi pentru o bancă, în loc să pui aceiași bani să lucreze pentru tine, timp de trei decenii, cumpărând astfel TIMP. Ce să vă zic, baftă! 😉

Photo by rawpixel on Unsplash

ți-a plăcut acest articol ?

Citește și

Despre principii. Și-o întrebare: tu cum evoluezi?

  • Util, insa si mai util ar fi sa ne dai si cateva optiuni disponibile in Romania in ceea ce priveste index funds. Multumesc

  • Eu am pus doar in economii de la 30, acum am vreo 3000E din care nu traiesc mai mult de un an cu ei, dar articolul tau mi-a dat un impuls sa ma mai documentez ca deja am 36. Problema cea mai mare e ca nu stii cat traiesti ca sa faci niste calcule.

  • Fiecare trebuie sa isi construiasca propria experienta financiara, pentru ca este foarte posibil sa avem asteptari diferite de la economiile noastre, sa avem o sensibilitate mai mare la riscurile la care suntem supusi ca investitori sau sa avem alte orizonturi de timp, alte obiective pentru investitiile noastre. Sa nu copiem retele altcuiva, pentru ca este posibil sa nu ni se potriveasca. Exista platforme financiare, administratori de fonduri, bloggeri foarte iscusiti care va pot furniza informatii valoroase. Din cauza cadrului legislativ restrictiv, brokerii sunt destul de limitati in a ne face oferte variate, deci trebuie sa punem osul la munca, la documentare, sa ne implicam mai activ in parcursul pe care il trasam economiilor personale.
    Sa aveti o zi cat mai profitabila!

  • >